10 reguli pentru Postul Mare
De multe ori se vorbește despre perioada Postului Mare ca despre una specială în viața Bisericii: mai mult timp pentru rugăciune, înfrânare în diverse sfere ale vieții, o atenție sporită la propria stare spirituală.
Pentru ca să petrecem Postul cu Hristos și ucenicii Săi, dar nu să-l transformăm într-o lună și jumătate de dietă aspră și inutilă, vă recomandăm să urmați câteva reguli importante.
1. Bucurați-vă pururea!
« Bucurați-vă pururea. Rugați-vă neîncetat. Dați mulțumire pentru toate» (1 Tes.5:16-18), — sfatul înțelept al apostolului fiind și mai actual și relevant în zile Postului Mare.
Este mare și pericolul de a cădea în disperare: „Cum pot trăi fără mâncare bună! Acum nu voi avea parte de divertisment! Ce slujbe lungi ne așteaptă! „- în timp ce nici motive pentru deznădejde nu există. Durată lungă a slujbelor – e o posibilitate în plus de a reflecta la locul omului în veșnicie, și totodătă posibilitatea de a simți unitatea în rugăciune cu alți creștini, dar și comunicarea cu Dumnezeu însuși.
Alte afirmații adesea întâlnite ar fi : „Eu nu pot ține postul după rânduiala existentă. Nu pot participa la toate slujbele. Mă sustrag lucrurile lumești. ”
Un lucru cunoscut parcă de noi toți, dar de la aceasta nu mai puțin adevărat: amintiți-vă că Dumnezeu nu are nevoie de stomacul și picioarele noastre, ci de inima noastră, El vede în noi dorința sinceră de a-I sluji, și ne vede slăbiciunele.
Iată această amintire constantă despre Dumnezeu – și va fi bucuria noastră neîncetată în El.
2. Rugați-vă neîncetat!
Desigur, cu nu trebuie să devenim pe parcursul postului toți isihaști, dar să încercăm să fim mai aproape cu jumătate de pas de ideal, ar fi posibil.
Rugăciunii ar trebuii să-i acordăm puțin mai mult timp, decât o facem de obicei. Cu o mai mare atenție să fim sa slujbe – uneori poate ar fi necesar să luăm o carte cu textele sfintei liturghii. Cu o atenție sporită să ne îndeplinim pravila, să ne ridicăm de la calculator cu o jumătate de oră mai devreme, pentru a avea mai mult timp pentru rugăciunile de seară. Să adăugăm rugăciunea Sfântului Efrem Sirul. Dacă petrecem mult timp pe drum, să ascultăm sau să citim în acest răstimp Psaltirea.
Iar rugăciunea lui Iisus să ne devină arma de bază în lupta cu numeroasele ispite : iritarea, furiea, disperarea.
3. Rugăciunea în Biserică.
Grijile casei, drumul către casă în timpil traficului din orele de vârf, problemele la locul de muncă – chiar dacă noi am reușit să ne organizăm astfel viața, ca să consumăm doar alimentele permise, să ne facem zilnic pravila de rugăciune, de la toate acestea adesea obosim foarte mult. Și aici în ajutor ne vine Biserica.
În mănăstiri, și în multe parohii din orașele mari în perioda Postului Mare slujbele se săvârșesc zilnic, dimineața și seara. Ar merita după posibilitate înainte sau după programul de muncă să intrăm pentru puțin timp în biserică și să asistăm la o parte a slujbei. Acestea ne-ar ajuta mult pentru stabilirea unei stări sufletești complet diferite.
Iar pentru unele slujbe din Postul Mare nu ar fi rău și să plecăm puțin mai devreme de la serviciu. Acestea sunt – Canonul cel Mare al Sfântului Andrei Criteanul în primele patru zile ale Postului Mare, Acatistul Maicii Domnului în seara de vineri, slujbele din Săptămâna Patimilor …
Cel puțin o dată pe parcursul postului ar fi bine de participat la Liturghia Darurilor mai înainte sfințite – apropo, în unele biserici ea se face și seara.
4. « Ușile pocăinței deschide-mi mie, Dătătorule de viață!»
Este bine cunoscut: că de post nu are nevoie Dumnezeu, dar noi. Postul Mare este format din două părți: Patruzecimea și Săptămâna Patimilor. Prima parte – este timpul de pocăință, și a doua – timpul de purificare, pregătire pentru Paști.
Nu în zădar biserica de două ori în Postul Mare ne propune lectura canonului Sf. Andrei Criteanul. Nu în zădar auzim în Biserică în fiecare sâmbătă din Postul Mare « Ușile pocăinței deschide-mi mie, Dătătorule de viață!». Cu bună știință Biserica cu trei săptămâni înainte de Postul Mare, ne cheamă la pocăință: prin parabola fariseului și a vameșului, a fiului risipitor, și prin amintirea Judecății de Apoi și a alungării lui Adam din Rai.
Anume pentru pocăință și avem nevoie de acest răstimp. Dacă nu intenționezi să te căiești de viața și faptele tale, nu are nici un rost nici postirea, va fi doar o risipă de sănătate.
5. Ai grijă de sănătatea ta!
Apropo, de sănătate. Dacă în timpul postului îți apar problemele de sănătate, gradul de abstinență ar trebui să fie imediat discutat cu duhovnicul.
Nu poate fi vorba de nici un post după rânduiala din pravila, în cazul unor boli a sistemului digestiv sau a metabolismului. În condițiile moderne, chiar și în mănăstiri, nu se postește doar cu mâncare uscată, nu-l va judeca Dumnezeu nici pe mireanul, care are grijă și de starea sănătății sale.
(Merită să ne amintim că în biserici în timpul Postului Mare se săvârșește taina Sf. Maslu – ungerea cu ulei sfințit unită cu rugăciune pentru vindecarea bolnavilor.)
Nici într-o modalitate nu ne va apropia de Dumnezeu ulcerul dobândit din râvnă peste puteri, dar poate chiar și ne va îndepărta, căci e prea fin hotarul între o dorință reală de ascultare față de pravile, și mândria pentru propriul efort.
6. „Uită-te în farfuria ta!”
„Vanitatea postirii” este periculoasă și merge la braț cu condamnarea. Fratele tău mănânca pește în prima săptămână a Postului Mare, în timp ce tu stai pe pâine și apă? Nu e treaba ta. El bea lapte, dar tu nici zahăr nu pui în ceai? Tu nu ai de unde să cunoști caracteristicile organismului său. A mâncat o crenvușcă și a doua zi a mers la împărtășire, atunci când tu ții post euharisic început înainte de Priveghere? Este hotărârea sa și a duhovnicului său, care i-a permis împărtășania.
„Vanitatea nepostirii” care ne aduce în față și un alt personaj actual, vameșul care se mândrește că nu e fariseu. El nu folosește untdelemn – în schimb eu fac o sută de metanii înainte de somn! El nu consumă deloc alcool – în schimb eu mă căiesc în fiecare duminică!
Prin urmare, aș dori să repet apelul pentru cadrele didactice ale grădiniței, „Uită-te în farfuria ta!”
7. Nu numai cu pâine va trăi omul
Și în genere, mai puțin să discutăm despre alimente. Nu contează cât de știut nu ar fi acest adevăr, totuși îl vom repeta perioada Postului Mare – nu este doar o schimbare a regimului alimentar. Vegetarienii nu mănâncă niciodată produse animaliere și de Dumnezeul aceasta nici nu-i apropie, nici nu-i îndepărtează.
Continuarea versetului : « ci cu tot cuvântul care iese din gura lui Dumnezeu», — este perfectă pentru perioada Postului Mare, când lecturii sfintei scripturi -a Cuvântul lui Dumnezeu – i se acordă o atenție deosebită.
Pentru Postul mare ar fi posibilă recitirea întregii Evanghelii. De asemenea, în această perioadă în biserici se citește zilnic Vechiul Testament. Este util a se citi din Sfinții Părinți – „Scara Raiului „, Filocalia, tâlcuiri la Evanghelie .
8. Grăbiți-vă să faceți fapte bune
Ar fi bine să învățăm și să combinăm scăderea interesului față de conținutul farfuriilor ale altor oameni cu o sporire a atenției față de aproapele nostru în general.
Acordând o atenție sporită la propria stare spirituală, nu ar trebui să devinim indiferenți față de ceilalți. Mesajul Postului ar trebui să meargă înspre cultivarea ambelor virtuți – iubirea față de Dumnezeu și iubirea față de aproapele.
Sfântul Ioan Gură de Aur ne îndeamnă ca banii economisiți pe mâncarea de post să-i folosim la ajutorul celor nevoiași. Din câteva prânzuri de post s-ar putea de cumpărat niște mănuși pentru un cerșetor ce îngheață sau o jucărie pentru casa de copii.
Nu este necesar în timpul postului să întrerupem comunicarea și cu cei care au nevoie de sprijinul nostru, o prietenă însărcinată, un vecin în suferință, o rudă singuratică. Conversația cu ei la un ceai – nu este o distracție, dar un ajutor pentru aproapele nostru.
__________________
Biserica este dragoste, așteptare și bucurie.
(Părintele Alexander Schmemann)
|