[Igor_Paslusnik]

În prealabil postat de vasilescu65

1. Eu cred in revenirea Domnului Iisus Hristos si invierea mortilor pentru a mosteni viata vesnica. Moartea nu este o problema, de vreme ce avem nadejdea invierii, data de Domnul Iisus Hristos.

2. Cine ti-a spus ca in viata de apoi (dupa inviere) nu vom mai citi? Te incurca rau cititul si studiatul. Domnul Iisus si Sfintii Apostoli au repetat de zeci de ori "ESTE SCRIS". Na, ca si ei se ocupau cu cititul (altfel, de unde stiau ca "este scris").

Esti cumva adeptul sloganului inchizitorial "crede si nu cerceta"?

Da, bine, dar vezi ia aminte, că sunt două tipuri de învieri: una spre slavă şi alta spre osândă. Că de înviat, vor învia toţi. Fie că vor sau nu vor. Zeci de miliarde de oameni, câţi au locuit pe pământ, câţi Dumnezeu le-a dat şansa de a redobândi starea primordială a lui Adam, mai ales de după Hristos, toţi vor învia. Iar iadul lor, va începe din momentul când vor învia. Îi va arde dragostea cea mare a lui Dumnezeu. Îi va arde, că nu erau obişnuiţi cu ea, nu au dorito, nu au plăcuto. Nu au iubit pe oamenii cei mici, de lângă ei, din viaţa aceasta, în care era Hristos, care căutau prin gunoaie, prin tomberoanele de pe stradă, o bucată de pâine, să-şi sature pântecele, ros de ulcer şi alte boli. Hristos care le întindea mâna prin cerşetorul de la uşa Bisericii. Acea iubire îi va arde, pentru că nu o cunosc şi nu pot trăi veşnic cu ea. Nu se pot umple de ea, pentru că de aici, de pe pământul căzut, nu au dorito, nu au plâns după ea, nu au dato şi altora, necondiţionat şi nepărtinitor, fără să aştepte nimic în schimb, doar pentru bucuria care o vede şi o simte, la cel care primeşte.

În Rai, nu mai citeşte nimeni. Cititul e aici, pe pământ, ca să-L descoperi pe Dumnezeu. Din Biblie, din scrierile Sfinţilor Părinţi. Dar în Împărăţia Cerurilor, nu mai citeşti. Crede-mă, nu mai ai nevoie. :) Când Îl vezi pe Dumnezeu, când stai cu El de vorbă, când respiri slava Lui, şi iubirea Lui, te poartă prin tot Universul şi mii de taine şi necunoscute ascunse şi mistere în toate galaxiile şi în toate milimetrele de pământ, pe care noi nu le cunoaştem şi nu le ştim, cu toată ştiinţa şi avansarea, atunci nu vei mai avea de citit. Râsetele de bucurie, de odihnă, de uimire, a trupului înviat, care, transfigurat, trece prin materie, ca Hristos, la ucenici, prin porţile casei încuiate, şi dialogurile cu miile de sfinţi, şi ooo, împreuna slăvire a Domnului Dumnezeu, din Psalmi, din Liturghiile care se slujesc încă de aici de pe pământ cu îngerii, dar care acolo, faţă către faţă cu toţi... ce fior... Imensitatea evenimentului, care nu se mai termină, bucuria "care nimeni, niciodată nu o va lua de la noi", cum spune Biblia, de a fi cu Hristos ! De a sluji Sfintei Treimi... Doamne ! Oare să mă laşi pe mine să îţi slujesc? Doamne, când eu nu sunt vrednic să respir, dar mai să intru în Biserică, duminica la Liturghie, să privesc Sfântul Tău Iconostas, şi Sfinţiţi Tăi Slujitori preaînfrumuseţaţi de slava Ta, nu o să fiu vreodată vrednic să privesc un fir de iarbă, Doamne ! Ai milă şi mântuieşte-mă, ai milă de mine, ai milă Doamne, şi lasă-mă ca să-ţi slujesc Ţie veşnic... Doamne, în cel mai mic colţişor de Rai, posibil, din câte există, Doamne, tu cercetezi inimile şi rărunchii şi ştiu că ştii ticăloşia mea, faptele mele stricate, cu care te supăr, mândria mea cu care, împreună cu dracii, sunt vrednic să sufăr, vezi cât sunt de pătimaş şi de îndărătnic, de mic şi de rău, tu vindecă-mă, Dumnezeule a lui Avraam, Isaac şi Iacob, Hristoase, preadulce, ajută-mă să reuşesc, să biruiesc, să mă mântuiesc. Pentru rugăciunile Preasfintei Născătoare de Dumnezeu şi a tuturor Sfinţilor Tăi, Amin.

Iar la "PRECUM ESTE SCRIS", se referă în Noul Testament, la citate şi trimiteri la Vechiul Testament.
Iar "crede şi nu cerceta", nu este în Biblie, deci nu e creştinesc, fiindcă nu e ortodox.