Citat:
În prealabil postat de Igor_Paslusnik
Scuzele de rigoare. M-am gândit la amândoi și i-am schimabat. Ereticul Augustin adoptă și aprofundează, erezia predestinației de la ereticul Origen, care o inventează. Augustin practic o reinventează, adăugând indirect alte 7 erezii, total 8.
Și eu pot greși, unde văd și știu că am greșit, îmi asum greșeala.
|
Nu-i nimic, frate Igor. Am bănuit că ai scris în viteză, că te-a purtat ideea principală așa încât n-ai fost atent la un detaliu... Măcar mi-am amintit și eu de plasarea în timp a vieții celor doi bărbați creștini...:)
Acum, în ce privește pe Augustin și mai ales pe Origen, ce să zic.... Eu am citit câte ceva din operele lor, iar Confesiuni chiar mi-a mers la suflet. O carte care m-a făcut să îl îndrăgesc mult pe Augustin. O mărturisire colosală, pentru mine. Minunată!
Iar despre Origen am făcut câteva seminarii succesive la Teologie, disciplina IBU, cu multe materiale dezbătute, oferite de părintele profesor care e unul din cei mai buni istorici ai BOR în prezent. Am aflat că lucrurile nu sunt deloc așa simple cum par. S-au petrecut multe abuzuri legate de imaginea lui Origen și, dincolo de unele erori clare în cugetarea lui, Origen e considerat azi unul din cei mai proeminenți gânditori creștini, poate chiar cel mai mare. Nu eu sau alți studenți îl consideram așa ci, spre surpriza noastră, cei mai importanți profesori de teologie - ortodocși, catolici, protestanți... Deci, dacă pretutindeni în lume Origen e văzut de către teologi, indiferent de confesiunea acestora, drept un titan al cugetării creștine, mi-e greu să vorbesc sau să gândesc dspre acest om altfel decât cu sfială și cu recunoștință. Poat egăsești ceva vreme să citești câteva pagini din scrierile lui, precum și din Confesiuni, măcar. E multă frumusețe în sufletul acelor asceți!