[Igor_Paslusnik]

În prealabil postat de Pelerin spre Rasarit

Pai mai Igor, cum este posibil sa falsifici intr-un asemenea hal?Chiar asa era in Estera, saruta ,,sfintenia omului"? poate nici evreii de Purim nu prea inteleg sensul cartii, Aman model de om sfant si motiv de venerare a moastelor si icoanelor? :)) Prietene....pe Aman l-au spanzurat :))) Pe restul...evreii doar i-au masacrat cu familii cu tot :))) Pai ce spune Mardoheu? Pentru salvarea evreilor el i-ar fi pupat, pt a-i salva pe evrei.Dar nu a facut-o si explica ca a nu a facut asta, nu pt ca era mandru sau trufas si orgoliul lui ar fi fost mai important decat salvarea poporului ci pt ca ,,dar eu am facut aceasta ca sa nu dau slava oamenilor mai presus de slava lui Dumnezeu si nu m-am inchinat nimanui decat Tie".Intelegi suficient de clar?
Ai inteles prietene ce simtea Mardoheu pt Aman si ce isi dorea? clar de ce cartea asta se citeste la evrei de Purim? Prietene portretul lui Aman, in cartea Estera, nu este al unui om sfant, ci al unui ticalos. Cartea Estera face parte din cele Hames Meghillot,se citeste la sinagoga dimineata si seara de Purim,sunt chemat inclusiv femeile sa o asculte drept model. Pai tu iti bazezi venerarea icoanelor si a moastelor pe o carte de baza in Purim?!:)))))
Chiar asa mai prietene, sa schimbi atat de brutal sensul unui pasaj biblic. A mai comentat si Origen

Pelerin, uită-te printre rânduri, rândurile lui Centesimus, îi poţi vedea inima. Uită-te ce inimă minunată are. Cu ce dor caută pe Hristos. Ce minunată e lupta lui. Dar nu poţi vedea. Trebuie să fi şi să simţi ortodox, ca să poţi vedea.
Pe când tu... cu limbariţă, să nu spun mai mult. Şi răstălmăceşti. Tu schimbi sensurile, nu eu. Şi amăgeşti turma lui Hristos, cu... "purimi" drăceşti. Şi îţi voi şi dovedi, în ce urmează. Dar ai şi tu căutarea ta minunată, altfel n-ai fi aici. Mă bucur că eşti aici, sincer. Are Dumnezeu un plan cu tine, te-a binecuvântat şi te-a lăsat cu dor în inimă, altfel nu te-ar fi dorit să fi aici.

Bine, să trecem la subiect.

În primul rând în pilonul I, nu m-am referit la contextul istoric. Tu ai luat-o pe arătură. Iar. În ţopăiala calvinistă, firesc. În cerc, desigur. În al doilea rând, nu m-am referit în niciun caz la întreaga carte a Esterei. Doar tu. Dar e bine că măcar eşti bucuros, că pui nişte râsete în hohote: ":)))))". Când alţii plâng de foame, noi ne permitem să luăm la întrebări creştinismul. Atâta lux de timp avem. Dar uite cum te doboară Cuvântul:
"Îmbrăcămintea omului, dezvelirea dinţilor, când râde, şi călcătura lui vestesc ce este în el." - Isus Sirah 19, 27

Revin. În al treilea rând, în nici un caz nu m-am referit la cine pe cine omoară, în ce context, pretext, se petrece, ce fac evreii, ce fac ceilalţi. Cum, unde, când, de ce, etc. Categoric, nu e vorba despre asta. Deşi Sfinţii Părinţi explică genial. Şi în al patrulea rând, nu m-am referit la ce simţea Mardoheu în inima lui. Sigur că nu puteai iubi, pe cel care vrea să te omoare. Încă nu era venit Hristos. Asta doar creştinii pot. Şi nici noi, nu toţi. M-am referit strict la rugăciunea lui Mardoheu. Atât. Deci rugăciunea lui asta (nici măcar toată, doar prima parte, că de atât am şi avut nevoie):

"Doamne, Doamne, Împărate atotţiitorule, toţi sânt în puterea Ta şi nu este cine să se împotrivească ţie când vei voi să izbăveşti pe Israel. Tu ai făcut cerul şi pământul şi toate cele minunate de sub cer. Tu eşti Domnul tuturor şi nu este cine să se împotrivească ţie, Doamne! Tu toate le ştii Doamne, Tu ştii că eu nu din mândrie, nici din trufie, nici ca să jignesc nu m-am închinat lui Aman cel mândru, căci eu cu plăcere m-aş fi apucat să sărut tălpile picioarelor lui pentru izbăvirea lui Israel. Dar eu am făcut aceasta ca să nu dau slavă oamenilor mai presus de slava lui Dumnezeu şi nu m-am închinat nimănui, decât numai ţie, Domnului meu şi nici nu voi face aceasta din mândrie."

Ce vedem aici, că Mardoheu s-a închinat deja lui "Aman cel mândru", spune Cuvântul acolo, nu? Ştim deja din start că Aman e un om rău, fiind mândru, nu? Şi Mardoheu, se ruga lui Dumnezeu, sub impulsul Esterei, să-l ierte Domnul şi să-l înţeleagă, că Mardoheu "nu din mândrie, nici din trufie, nici ca să jignesc" s-a închinat lui Aman, ci pentru Israel. Şi mai zice: "căci eu cu plăcere m-aş fi apucat să sărut tălpile picioarelor lui". A cui? A lui Aman cel mândru. Tălpile, deci plural, amândouă, deci săruturi multe. Prosternare. Pentru izbăvirea lui Israel. Dar nu le-a sărutat, deşi dacă ar fi sărutat tălpile picioarelor lui Aman cel mândru, nu era absolut nimic rău în asta, spune chiar el, în rugăciunea lui. Era pentru Israel. Ci doar s-a închinat lui Aman. Şi pentru asta se ruga şi deci, Dumnezeu ştia inima lui, şi asculta rugăciunea lui. Şi îl înţelegea şi îi dădea dreptate. Da? Desigur. Mint eu cu ceva? Dovedeşte că mint. Şi apoi:

Ce spun eu? Teologumena mea, că dacă pentru izbăvirea de moarte a unor oameni, a lui Israel, un om se închină altui om, care are putere asupra celor pe care i-ar putea ucide, închinarea se face numai din frică, din dorinţa de-a scăpa de moarte, cel ce se închină şi apoi de a scăpa tot poporul aflat în primejdie. Deci dacă un om se închină altui om din frică, şi care din frică, pentru puterea acelui om rău, ar fi fost în stare să-i sărute şi tâlpile picioarelor, acelui om rău, pentru a scăpa el şi poporul, cu atât noi, creştinii, cum să nu sărutăm Sfintele Icoane şi Sfintele Moaşte, care nu din frică (deşi El are puterea să ne ia viaţa), ci din iubire sărutăm, ştiind pe Cine reprezintă, Cine Este acolo, ce putere are, ce binecuvântări revarsă în fiecare secundă, în întreg universul?

Deci neîndoielnic şi neîntârziat trebuie sărutat Dumnezeu, prin Sfintele Icoane, şi Dumnezeu prin Sfintele Moaşte. Duhul Sfânt, care a sfinţit acel trup sfânt al Sfântului lui Dumnezeu, nedându-l viermilor şi stricăciunii, ci miresmei, slavei, îndumnezeirii, răsplătirii, lăudându-l în tăcere. Ai văzut cât de frumos miros Sfintele Moaşte? Niciun parfum de pe pământ nu te odihneşte ca mirosul Sfintelor Moaşte. Şi fiecare Sfânt Trup, templu al Duhului Sfânt, miroase diferit. Aşa cum i-a fost caracterul. Ce taine minunate. Revin.

Se oferă închinare trupului unui om rău (Aman), din partea trupului unui om bun (Mardoheu), din pricina sfinţeniei acelui om rău, spuneam, da? Anume: fapta lui Aman, că l-a scăpa pe Mardoheu de la moarte, deşi putea să-l ucidă, nu? Dar scăpat, altfel, nu era acolo Mardoheu, rugându-se şi vorbind despre eveniment, nu? Deci fapta lui Aman, pentru Mardoheu şi Israel, este faptă de sfinţenie, venită de la un om rău, nu? S-a închinat faptei lui bune. Faptei bune a lui Aman. Fapta de sfinţenie. De iertare. Da? Mint? Nu mint. Şi nu numai închinare, dar şi sărutarea tălpilor omului rău, tălpilor lui Aman, dacă era săvârşită, nu era nimic greşit şi nefiresc în asta. Căci şi asta merita Aman cel mândru, cel rău, pentru fapta lui de sfinţenie, nu? Conform Bibliei. Merita şi sărutarea picioarelor, a tălpilor, prosternarea. Deci dacă fapta bună, de sfinţenie a unui om rău, merită atâta mulţumire şi răsplătire, dar atunci Dumnezeu ce merită? Sfinţii Lui ce merită?

Mai ales că Dumnezeu ne arată fizic, material, simbolul sfinţeniei, anume Sfintele Moaşte! Nu merită Dumnezeu, să fie reprezentat întro Sfântă Icoană? Categoric că merită. "Vă uitaţi la Mine, şi vedeţi pe Tatăl", spune Hristos. Dar dacă ne uităm la Sfinţi? Pe cine vedem? Pe Hristos, Celui căruia ei au urmat. Deci vedem tot pe Tatăl. Toată Sfânta Treime o vedem în fiecare Sfântă Icoană, în chipul fiecărui Sfânt. Întreaga Sfântă Treime e în fiecare bucăţică de Sfinte Moaşte. Nu merită sărutate? Din belşug. Nu merită să le cerem rugăciunile sfinţilor? Conform Bibliei, nu numai că merită, dar avem chemarea. Chiar obligaţia. Nu suntem creştini, dacă nu facem asta.

Înţelegi suficient de clar? Am postat acel pasaj al rugăciunii lui Mardoheu, şi nu doar câteva cuvinte, tocmai ca tu şi alţii ca tine, să fi-ţi vădiţi şi descoperiţi că staţi în înşelăciune. Şi dacă nu aş fi lămurit prin acest răspuns, Doamne fereşte, mai credea cineva că tu chiar ai dreptate şi eu mint, că am răstălmăcit. Doamne, mila Ta!

Ai amintit unul din cei mai mari eretici ai tuturor timpurilor: Origen. Condamnat la Sfânt Sinodul al 5-lea, cu ereziile apocatastazei şi predestinaţiei. Au fost demolate demult, de Sfinţii Părinţi. De Duhul Sfânt prin ei. Şi prin Biblie. Dar vrăjmaşul, nu ia permis să-şi amintească versetul care demolează predestinaţia: "Mântuitorul nostru, Care voieşte ca toţi oamenii să se mântuiască şi la cunoştinţa adevărului să vină." - I Timotei 2, 3-4. Fără să mai amintesc de erorile, direct vulgare ale predestinaţiei. Dar calvinii cred balivernele predestinaţiei, sigur că ai citit Origen. Singurul "ajutor" lăsat de ereticul Origen: Hexapla. De care ne putem lipsi cu toată bucuria, chiar nu avem nevoie de ea. Cele 6 coloane de comparaţii ale traducerii Vechiului Testament. Ca până la urmă să spună şi el că septuaginta i se pare lui, cea mai fidelă traducere.

Iar ca încheiere, Ortodoxia, este definiţia purimii. Este prin excelenţă purimicitatea. Fiecare slujbă şi fiecare rugăciune este "purim", în Ortodoxie. Fiecare "Doamne miluieşte". Fiecare "amin". Fiecare atom al unei Sfinte Icoane, e "purim". Orice material ar fi acea Sfântă Icoană. La fel şi la Sfânta Cruce. Orice două linii, trasate ca forma unei Sfinte Cruci, pe o foaie, e întreg creştinismul cuprins în acele două linii, întreg Universul cuprins în acele două linii de pe foaie, întreagă umanitatea. Pare absurd ce îţi spun. Dar aşa simt. Orice două crenguţe din orice copac, rupte şi puse în formă de Sfântă Cruce, legate cu orice, pot face minuni. Pot învia morţii. Trupeşti şi sufleteşti. Doar să avem credinţă. Dacă nu avem Sfânta Cruce la gât, acele două crenguţe, legate cu orice, cu un şiret sau cu orice, ne este de ajuns. Pentru ca nimic să nu ne fie a ne lăuda decât întru Crucea Domnului, spune Pavel.

Iertare.