[Igor_Paslusnik]

În prealabil postat de Pelerin spre Rasarit

Igor iti spun la modul cel mai sincer ca am ajuns la concluzia ca iti bati joc de mine.Nici nu vreau sa ma gandesc la mai mult de atat.

Nu, pelerin drag, tu singur îţi baţi joc de tine, dracii îşi bat joc de tine. Nu eu. Şi tu le permiţi. Dacă nu crezi, nu e problema mea. Cât mă priveşte, eu sunt un om simplu. Nu am cu ce să mă laud.

Ţi-am spus deci, ce aştepţi de la mine? Să te fac să crezi? Dacă ai Biblia în faţă, dacă ai căutat de atâţia ani, ai citit atâţia sfinţi, ţi-a vorbit Hristos prin ei, cu limba lor, cu caracterul lor, şi tu tot nu ai crezut că Ortodoxia e Biserica, e calea strâmtă şi îngustă care duce la viaţă, vrei ca eu să te fac să crezi? Răspunzând la ce? La studiu introductiv "Excurs despre idoli si ideologia lor in lumea Orientului Apropiat". Ce legătură are asta cu Biblia? Nici una. Timp pierdut.
Ţi-am spus sola scriptura. Text, analiză. Text, analiză. Şi fă-l să fie uşor de citit. Aerisit, nu blocuri. Că pe net, eu personal, nu citesc mult. Am venit aici pe forum, ca să slujesc. Ortodocşilor. Să fiu de folos. Să îi ajut să-şi cunoască credinţa. Nu să convertesc pe nimeni, Doamne fereşte.

Deci răspunzând la ce? Şi mai ales de ce? Când nu spui nimic... Sau consideri că ai spus ceva? Ai respectat termenii? Deci n-am la ce răspunde. Alimentându-ţi ţie orgoliul? Da?
Ba nu, îl pocnesc. Orgoliul tău. Şi întreaga ta erezie. Aşa în felul meu. Cum pot. Şi n-ai decât să te oftici. Poftim. Pentru că pocnirea mea nu e de la mine. Pentru ortodocşi, trăirea e în Sfinţii Părinţi. Empiricul. Experienţa. Pentru eretici, ca să vină acasă, creştinii, ortodocşii, trebuie să folosească Lumina: Biblia. Nu florile luminii: Sfinţii Părinţi. Asta fac şi eu. Arăt lumina. Biblia.

Nu orgoliul tău. Orgoliilor nu se răspunde. Că-s patimi. Se tace, cu rugăciune.
Ai aruncat cu buzduganul, în tot topicul, deci forumul, ai pregătit terenul, ţi-ai etalat nimicul, şi-acum vi să mă cerţi? Să mă pălmuieşti? Că ce? Că nu răspund? Şi dacă nu răspund înseamnă că îmi bat joc de tine? Serios? Te-ai gândit mult la asta, poate. Pocnesc dracii de ciudă pe lângă tine, mai ales şi cu argumentul al 10-lea biblic, la care lucrez de ieri şi azi toată ziua. Simt şi eu valuri uriaşe de ispite, mai ales de când a început Sfântul şi Marele Post. Am căderi, una după alta.
Dar nu m-am lăsat. Nădăjduiesc.

Deci ţie, pelerin, tot nu îţi răspund, până când respecţi termenii. Spui aşa: nu sunt de acord cu versetul x, pentru că... şi dai eventual versetele y şi z, care contrazic versetul x. Deşi asta e imposibil. Deci odată dat versetul, scrii cu inima ta. O deschizi şi o arăţi. Inimile în care locuieşte Hristos, nu pot sta decât deschise. Pentru a chema pe cât mai mulţi la El. Că n-ai nimic de ascuns, nădăjduiesc. Nu vorbeşti despre heruvimi, cu trimiteri lg, mp, rf, şi alte prescurtări. Scrii versetul tot, clar, limpede, cum am făcut eu până acum. Şi apoi, eventual, vorbeşti teleogumena ta, pe marginea lui.
Apoi ai spus clar că scrii concis. Fraze scurte şi la obiect. Şi cu versete. Am aşteptat să văd. Dar nu, tot stil calvinist ai scris, încă şi cu prescurtări indescifrabile. Şi eu ce să spun? Că îţi baţi joc de mine? Pardon. Am bun simţ. Cunosc teorie despre smerenie. E alegerea ta. Nu te oblig. Nu mă plâng. Te evit. Nădăjduind. Să respecţi aria curiculară a cerinţelor impuse pentru posibilitatea unui dialog. Iar acum, ca să răspund, te rog tradu. Ca să citească şi alţii, nu doar eu. Fi scurt şi la obiect. Ca Sfinţii Părinţi. Limpezeşte, nu tulbura. Asta face creştinismul cu toată umanitatea. Limpezeşte totul. Totul, Pelerin. Şi-atunci, îţi voi răspunde.

Până atunci: Pace! Pacea Domnului! :)