Citat:
În prealabil postat de abaaaabbbb63
Ce vrea Igor sa evite sunt intrebarile de genul "Pai daca e scrisa de oameni, nu puteau sa greseasca? Ca nici un om nu este perfect." Si aparent argumentul "God did it" elimina orice fel de indoiala pentru el in privinta asta.
|
Nu știu dacă Igor vrea asta... Poate! De obicei comentez ce spune sau ce scrie omul, iar nu ce presupun eu că ar vrea... Nu de alta, dar nu ghicesc și nici nu "văd" gânduri, precum nici nu mă complic în jocul obositor al presupunerilor.
Acum, referitor la ce ai scris mai sus, te rog să ai în vedere măcar două lucruri:
a) Au mai fost numeroase texte care au "candidat" la statutul de Evanghelie, în jur de 30. E vorba despre cărțile deuterocanonice sau, altfel spus, apocrife. Unele adevăruri se află și în ele, ne asigură istoricii și alți cercetători ai lor. Dar sunt și multe idei eretice, confuzii, speculații, influențe mai ales gnostice... De aceea, aceste texte nu au putut fi recunoscute ca autentice, până la capăt și nu au intrat în Canon. Aceste texte au fost scrise evident de oameni, de diverși autori iar unii s-au folosit de numele unor personaje din Scriptură pe care i-au prezentat ca autori pentru a da mai mare greutate textelor respective...
b) Biserica a selectat treptat cărțile care alcătuiesc Biblia de azi. Canonul a fost realizat treptat, secol după secol, pe măsură ce Conștiința Dogmatică a Bisericii hrănită mereu de Duhul Tradiției a căpătat limpezime, claritate deplină și conținut complet. Și autorii acestor cărți au fost tot oameni, desigur, anume oameni sfinți insuflați de Duhul Sfânt.
Ei bine, tocmai despre aceasta e vorba: un autor nu poate să se impună singur în Biserică, orice ar scrie, oricât de minunat pentru unii sau plin de greșeli pentru alții. Textul unui anumit autor a fost acceptat în Canonul scrierilor sfinte doar prin apelul la filtrul sobornicesc. Nu a hotărât un om sau altul, ci un Sobor întreg, ba încă mai multe Soboare succesive.
Deci nu are obiect presupunerea ta, întrucât "epurarea" greșelilor a fost făcută treptat, în sute de ani de viață sfântă a Bisericii, prin dezbaterea statornică, realizată în Sinoadele alcătuite de cei mai sfinți bărbați ai Bisericii.
Iar aceste evenimente, Sinoadele, nu au fost doar afaceri împărătești, cum mai cred unii dintre colegii de forum. Ele au apărut la întâlnirea dintre Sfânta Tradiție Apostolică a Bisericii și erezii, multiplele erezii.
Pe primul plan rămâne așadar tot Tradiția, paznicul credincios al Bisericii, prin sfințenia căreia s-a păstrat și a crescut tot ce e viu și mântuitor în Biserica lui Hristos până azi și în veci.