Pai nu s-au comportat in nici un mod.Nici martorii si nici cel inviat.Foarte ciudat as spune, sa asisti la un asemenea miracol si sa nu ai nici o reactie fata de acele oase ale unui om sfant.Sau macar sa existe o concluzie in care sa se spuna ca ar fi trebuit venerate.Nimic, povestea se incheie in fix doua versete. Dar sa presupunem ca au fost prea uimit, fericiti, este o caracteristica a naturii umanei.Mai pun doua intrebari:

1.Ulterior acestui miracol cum s-au comportat evreii fata de acele oase ale lui Elisei?
2.Din acel context (II Regi 13.21) si pana la finalul Sfintei Scripturi de cate ori mai este amintit acel episod sau de cate ori este relatat in sensul de a fi subliniata necesitatea acordarii unui anumit respect/veneratie acelor oase ale unui om sfant?

Hint&tips: raspunsurile vor fi scurte :) PS: folosesc Biblie protestanta, de acolo vine diferenta de capitole, dar nu ma deranjeaza ce versiune foloseste cel cu care discut.As dori sa va reamintesc ca nu eu am fixat cadrul de discutie strict la Biblie.