[Igor_Paslusnik]

În prealabil postat de centesimusvicesimusoctavus

Nu neapărat. Cuvintele lui Hristos au și valoare generalizatoare și profetică, că doar e [și] Profet, nu-i așa? Și de fapt, cine ”mărturisește despre” El mai mult, VT ori NT?

Hristos nu e profet. Eşti eretic musulman?
Hristos este Fiul lui Dumnezeu. Lumină din lumină şi Dumnezeu Adevărat din Dumnezeu Adevărat. Cuvâtnul Tatălui şi Creatorul Universului.
Sau tu nu mărturiseşti Crezul Niceo-Constantinopolitan?
Ţi-am dat cuvintele lui Hristos, iată, ţi le reamintesc:
--> Matei 23, 17: Nebuni şi orbi! Ce este mai mare, aurul sau templul care sfinţeşte aurul? <--
Şi uite, îţi mai spune Hristos, Creatorul Universului:
--> Matei 23, 19: Nebuni şi orbi! Ce este mai mare, darul sau altarul care sfinţeşte darul? <--
Şi mai zice tot Hristos Dumnezeu:
-> Matei 23, 20: Cel ce se jură pe altar se jură pe el şi pe toate câte sunt deasupra lui. <-
--> Matei 23, 21: Cel ce se jură pe templu se jură pe el şi pe Cel care locuieşte în el. <--
---> Matei 23, 22: Cel ce se jură pe cer se jură pe tronul lui Dumnezeu şi pe Cel ce şade pe el. <---
Adică:
Cel ce se jură pe Sfintele Icoane, se jură pe Cel ce locuieşte în ele.
Cel ce se jură pe Chivotul Legii, pe Toiagul lui Moise, pe Heruvimii de aur, pe părul lui Samson, şi celelalte care vor urma, 8 exemple, se jură pe Cel ce este deasupra lor.
Cel ce se jură pe Biserică, se jură pe tronul lui Dumnezeu, pe Cel ce şade în ea.
Şi altă dovadă BIBLICĂ, a închinării:
Ieşire 18, 7: Deci a ieşit Moise în întâmpinarea socrului său (Ietro), s-a plecat înaintea lui şi l-a sărutat. Iar după ce s-au binecuvântat unul pe altul, au intrat în cort.

În prealabil postat de centesimusvicesimusoctavus

Revenind la problematica topicului, porunca lui Dumnezeu este răstălmăcită (spre pierzare) de cei care afirmă că trebuie să-ți faci reprezentări și trebuie să te închini înaintea lor și să le dedici slujbe. Exact pe dos, de cum zice porunca! Păi e bine, e frumos?

Porunca lui Dumnezeu nu este ca ei să se închine la acele materiale, ci Lui, lui Dumnezeu din ele, din Sfinte Obiecte. Pentru că dacă Dumnezeu nu ar fi în ele, nici ele nu ar fi vrednice de nimic. Dar fiindcă Dumnezeu e în ele, şi Dumnezeu e Sfântul Sfinţilor, acelea sunt la rândul lor Sfinte.

Nu te închini, înaintea lor, ci înaintea lui Dumnezeu din ele. Nu spre pierzare, ci spre mântuire. Nu există nici o răstălmăcire. Totul e limpede. Dumnezeu e cu adevărat în acele obiecte, şi oamenii se închinî înaintea Sfinţeniei lui Dumnezeu care este în ele.

Le dedici slujbe, pentru că îi cinsteşti. Dacă şi Dumnezeu îi cinsteşte şi îi preaslăveşte, tu de ce nu i-ai cinsti?

II Tesaloniceni 1, 11: Pentru aceasta, ne şi rugăm pururea pentru voi,
II Tesaloniceni 1, 12: Ca să se preaslăvească în voi numele Domnului nostru Iisus (!!!) şi voi întru El (!!!)