[cristiboss56]

1. Cu cat imbatranesc, cu atat inteleg mai mult nestatornicia si desartaciunea lucrurilor pamantesti.O, de ce na tulburam in desert ?Viata ne este scurta - praf, cenusa si vis - si intr-o clipita vom gusta stricaciunea si nestatornicia.Astazi ai sanatate, iar maine o pierzi;azi razi, iar maine esti innegurat.Acum ochii varsa lacrimi dintr-o revarsare de bucurie, dar curand ei vor varsa lacrimi de durere si necaz;astazi economia e stabila, iar maine apare dezechilibrul;azi primesti vesti bune;iar dupa putina vreme apar cele rele.In van ne tulburam;viata este umbra si vis.Unde ne sunt parintii, rudele, bunicii ?Mormantul i-a primit pe toti;toti au putrezit si au fost mancati de viermi.Mormantul si putreziciunea ne asteapta si pe noi !.



Ah,ah, moarte - amara amintirea ta !Hristosul nostru ne-a dat puterea sa devenim fii ai lui Dumnezeu(Ioan 1, 12) prin a ne inarma cu atatea arme dumnezeiesti pentru a lupta impotriva vrajmasului nostru neobosit.Dar noi - si mai presus de toti, eu insumi - devenim prizonieri ai vrajmasului nostru prin neglijarea armelor pe care Hristos ni le-a daruit, si pe cat ne apropiem de moarte tremuram in agonie si incercam prin toate mijloacele sa ne prelungim viata, caci sufletul se teme sa paraseasca trupul.De ce se teme ?De ce nu prinde curaj ca un copil al lui Dumnezeu ?Se duce probabil la un imparat strain ?Dar imparatul este Creatorul sau, Mantuitorul sau, Care Si-a varsat sangele pentru a ne rascumpara sufletul de la vrajmasul sau.De ce se teme el atunci si ii lipseste curajul ?Moartea este inerent rece."Intristat este sufletul Meu pana la moarte".(Mt.26, 38), a spus Iisus.Da, moartea este rece prin firea ei.Dar, din pacate, cea mai mare parte din teama vine de la constiinta:constiinta nu asigura sufletul ca a trait cum se cuvine;n-a facut ordine in sine; nu si-a curatit hainele de nunta, si, astfel, ii este rusine sa se prezinte dinaintea Imparatului, gandindu-se la verdictul ce se va lua: da sau nu ?Voi fi eu mantuit sau nu ?Daca, totusi, sufletul pleaca fara a se fi spovedit si fara sa se fi cait complet, atunci vai - aceasta este ziua cea mai rea la care face aluzie proorocul Ieremia(Ier.17, 17)



Sa ne rugam Sfantului nostru Dumnezeu sa ne scape de aceasta prin a ne darui completa pocainta, fapte vrednice de pocainta, fapte de mila si dragoste si un duh de pocainta cu adevarata umilinta, asa incat dreptul Judecator sa ne fie milostiv, asa incat atunci cand ceasul de temut al mortii va sosi, sufletul va afla curaj in mila lui Dumnezeu si va spune:"Ma incred in Dumnezeu, ca El se va milostivi de umilinta mea".Amin;asa sa fie.



2. Anii trec si se duc, si zi de zi fiecare dintre noi se apropie din ce in ce mai mult de sfarsitul vietii sale.Pretiosul nostru timp se scurge si dispare dinaintea ochilor nostri; fara sa intelegem, desigur, ce ne scapa neobservat.Caci daca copilasul ar sti valoarea aurului, el n-ar prefera sa aiba o bomboana ieftina in loc.Nu este acest lucru valabil si pentru oameni, si mai presus de orice pentru mine ?Cand Domnul nostru va veni la vremea sorocita pentru a judeca lumea, cand cerurile se vor desfasura ca o bucata de hartie, iar pamantul, care a fost complet intinat de cei ce-l locuiesc, va fi reinnoit;cand soarele, luna si stelele vor cadea ca frunzele de toamna;cand trambita va rasuna in intreaga omenire, iar oasele cele uscate si imprastiate vor fi adunate si refacute, iar carnea si viata vor veni asupra lor(Iez.37, 1-14);cand cetele ingeresti se vor aduna in imensitatea cerului spre slava infricosatului Judecator Ce va sa vina;cand norisorii se vor inalta din infinita masa de oameni inviati si vor lua cu ei pe cei sfinti si mantuiti pentru a-L intampina pe Domnul in vazduh - atunci cei ce au ramas jos si vor vedea toate aceste lucruri, vor plange cu amar si isi vor bate pieptul cu deznadejde, gandindu-se ca si-au risipit pretiosul lor timp de aici in placeri, betie, in strangerea avutiilor, in fapte rele, in zgarcenie si in toate pacatele, care acum ii osandesc la aceasta prea vrednica de mila si de plans stare a lor.Nu vor cauta ei cu dor sa mai capete putin timp pentru a alerga la saraci, bolnavi si la orice om necajit, asa incat sa poata auzi si ei dulcele glas al Domnului spunandu-le :"Veniti, binecuvantatii Tatalui Meu, mosteniti imparatia cea pregatita voua de la intemeierea lumii.Caci flamand am fost si Mi-ati dat sa mananc...gol am fost si M-ati imbracat...etc. ?"(Mt. 25, 34, 36).Candva, in viata lor, au auzit aceste lucruri.Oricum, in iad, nu este pocainta.Din acest motiv, cea mai grozava deznadejde ii va cuprine.Ei vor cauta moartea;ei vor avea dorinta arzatoare fata de ea pentru a-i scapa din nemarginitele lor suferinte, dar, din pacate, nu o vor afla, caci totul se va fi preschimbat deja in nemurire!(Toate acestea sunt valabile si pentru mine...)



Inalta-ti mintea catre infricosatorul scaun de judecata al lui Hristos.Cum ne vom apara in ziua judecatii atunci cand faptele noastre vor fi cantarite ?Ce inspaimantatoare este clipa in care sufletul asteapta plin de teama sa auda hotararea cu privire la locul unde va fi trimis sa vietuiasca vesnic !Cuvantul "vesnicie"este inspaimantator!Pentru a intelege partial ce inseamna vesnicia, va voi da un exemplu.Inchipuiti-va ca intregul pamant este o bucata mare de granit si la fiecare o mie de ani vine o pasare sa-si ascuta ciocul de aceasta stanca.Cand e tocita intreaga stanca de catre pasarea care-si ascute ciocul, atunci vom avea o vaga notiune a ceea ce inseamna vesnicia - si nu ca am inteles cu adevarat vesnicia, nemurirea sau viata fara de sfarsit !Asadar, aceasta viata a noastra aici. pe pamant ne hotaraste vesnicia, ca si cum ai arunca moneda:raiul sau iadul !De aceea, cata atentie trebuie sa avem !



Ai fost rabdator atatia ani, iar ei au trecut ca un vis.Dar chiar de am trai o mie de ani, ei ar trece tot ca un vis.Oh, cata nimicnicie in tot ce apartine acestei lumi de aici !Fiecare viata e urmata de moarte.Moartea inseamna trecerea omului din aceasta lume in cealalta - cea care este nemuritoare si vesnica.Nu conteaza daca cineva isi pierde aceasta viata de aici.



Intr-un fel sau altul, noi toti vom muri intr-o buna zi oricum.Lucrul cel important este sa nu pierdem viata noastra vesnica, viata cea fara de sfarsit.Viata fara de sfarsit in iad - oh, ce lucru ingrozitor!Doamne, salveaza-ne de asa ceva si ne mantuieste pe noi, pe toti.



Cand Dumnezeu aduce ziua cea noua, sa ne gandim ca este ultima noastra zi si ca atunci cand soarele apune noi vom pleca la scaunul de judecata al lui Hristos.Cum ar trebui sa ne petrecem ultima zi ?In tacere, rugaciune, ascultare, lacrimi si pocainta, rugandu-L pe Dumnezeu sa ne fie milostiv !



La fel noaptea, ar trebui sa ne gandim ca e ultima noastra noapte si ca patul nostru va fi mormantul nostru !Fiecare dintre noi ar trebui sa gandeasca:"Ah, cum voi trece prin vamile vazduhului ?Ma intreb daca voi trece prin ele ?Cine stie care din ele ma vor opri ?Cum voi privi eu chipul inspaimantator al dreptului Judecator ?Cum voi asculta eu oare glasul sau grozav de repros ?Cata groaza ma va cuprinde pana cand voi auzi hotararea vesnica a locului meu de vecie !Si oare ce va fi cu mine daca voi fi trimis in iad - si chiar asa, pe buna dreptateVoi da ticalosul meu suflet !Cum voi rabda oare la osanda cea din intuneric cu demonii, in murdarie, fara de lumina si fara vreo mangaiere - doar privelistea demonilor si nimic altceva !" ar trebui sa ne gandim la acestea si la multe altele in fiecare zi si noapte, traindu-le ca si cum va sosi telegrama din cartierul general al lui Dumnezeu, din capitala Ierusalimului celui de sus.



Fii cu grija, copilul meu;sa nu lasi sa treaca timpul fara roade si fara vreun progres in sufletul tau, caci moartea vine ca un hot.



Vai de noi daca ne gaseste intr-o stare de lene si trandavie - atunci muntii si dealurile vor trebui sa planga peste noi;atunci vom fi aflati goi de fapte bune, si iadul ne va pastori pururea !



Copilul meu, de ce sa suferim un astfel de naufragiu teribil, cand noi putem, cu ajutorul lui Dumnezeu, sa-l evitam si sa ne salvam in portul mantuirii Imparatiei lui Dumnezeu !



Stiu ca trebuie sa luptam cu vrajmasii teribili si ca truda noastra este mare.Dar cu Dumnezeu - adica, cu puterea lui Dumnezeu - totul se usureaza atunci cand vointa si taria omului coopereaza cu aceasta.