Ev. Luca 19, 29-40; 22, 7-39
În vremea aceea, apropiindu-se de Betfaghi și de Betania, lângă muntele ce se chemă Muntele Măslinilor, a trimis Iisus doi dintre ucenicii Săi, zicându-le: mergeți în satul care este înaintea voastră și, cum veți intra în el, veți găsi legat un mânz pe care n-a șezut până acum nimeni dintre oameni; dezlegați-l și aduceți-l. Iar dacă vă va întreba cineva pentru ce îl dezlegați, să-i spuneți că îi trebuie Domnului. Și, ducându-se, cei trimiși au găsit precum le spusese. Iar când dezlegau mânzul, a zis stăpânul lui către ei: pentru ce dezlegați mânzul? Ei au răspuns: Domnului îi trebuie. Și l-au adus la Iisus și, aruncându-și hainele lor pe mânz, au pus pe Iisus deasupra. Iar, pe când mergea, oamenii își așterneau hainele în calea Lui. Și, apropiindu-se de coborâșul Muntelui Măslinilor, toată mulțimea ucenicilor, bucurându-se, a început să laude pe Dumnezeu cu glas mare, pentru toate minunile pe care le văzuse și ziceau: binecuvântat este împăratul care vine în numele Domnului. Pace în cer și slavă întru cei de sus. Dar unii farisei din mulțime au zis către Dânsul: Învățătorule, ceartă-ți ucenicii. Atunci, răspunzând, Iisus le-a zis: vă spun vouă că, dacă vor tăcea aceștia, pietrele vor striga.
__________________
Biserica este dragoste, așteptare și bucurie.
(Părintele Alexander Schmemann)
|