[cristiboss56]

2.3 Trăsăturile fundamentale ale Bisericii ca şi comunitate a credincioşilor

Ca şi comunitate a credincioşilor, Biserica apare la Rusalii, când Duhul Sfânt s-a pogorât peste Apostolii Domnului, în chip de limbi de foc şi i-a întărit ca să-l vestească pe Hristos, Cel mort şi înviat ca Mântuitor al lumii. Cei ce au auzit predica lui Petru în acea zi „au fost pătrunşi la inimă”, s-au pocăit şi au primit botezul în numele lui Iisus Hristos spre iertarea păcatelor. Odată cu botezul, toţi au primit şi darul Duhului Sfânt (vezi Faptele Apostolilor 2, 37-38). Despre prima Biserică sau comunitate creştină din Ierusalim, ni se spune mai departe că membrii ei „stăruiau în învăţătura Apostolilor şi în comuniune, în frângerea pâinii şi în rugăciuni şi nici unul nu zicea că este al său ceva din averea sa, ci toate le erau de obşte” şi, de asemenea, că „inima şi sufletul mulţimii celor ce au crezut erau una” (2,42; 4,32).

Avem aici trăsăturile fundamentale ale vieţii creştine centrate pe comuniunea dintre credincioşi care se adună laolaltă pentru a asculta Cuvântul lui Dumnezeu, pentru a frânge pâinea, adică a săvârşi Euharistia şi a se împărtăşi cu trupul şi sângele Domnului şi pentru a se ruga împreună. Punctul culminant al comuniunii dintre credincioşi este acela că inima şi sufletul lor devin una prin detaşarea de bunurile materiale, care dacă nu sunt bine gestionate închid inima în sine şi o despart de ceilalţi.

Referitor la raportul dintre Cuvântul lui Dumnezeu şi Euharistie, din perspectivă ortodoxă, trebuie să spunem că dacă în Vechiul Testament, Cuvântul lui Dumnezeu (Fiul lui Dumnezeu) se face cunoscut oamenilor prin gura proorocilor şi a oamenilor aleşi, în Noul Testament, Cuvântul se face trup, devine om în Persoana lui Hristos şi se adresează direct lumii. Iar Biserica există în lume prin cele două forme ale prezenţei lui Hristos: Euharistia şi Cuvântul, pe care nu le desparte niciodată pentru că Hristos nu poate fi împărţit. Euharistia este deci Cuvântul întrupat; Biblia, Cuvântul rostit, consemnat de autorii sfinţi. Biserica (poporul lui Dumnezeu) săvârşeşte Euharistia şi vesteşte Cuvântul (Evanghelia) cu care se sileşte să se conformeze până la identificare. Cuvântul (Evanghelia) este prelungirea Euharistiei şi totodată şi interpretarea ei. În Sfânta Liturghie, Hristos ni se împărtăşeşte sub forma pâinii, dar ne şi învaţă cum să devenim noi înşine „pâine”, adică ofrandă unii pentru alţii şi pentru lume.

Va continua