[MarcelEmil]

În prealabil postat de Ioan_Cezar

Revenind la problematica strictă a homosexualităţii, fie ea şi modelată ca o poziţie pe o scală propusă de cineva, tot ne rămân întrebările de tip calitativ:
a) ce motivaţie susţine modul de a fi al homosexualului; în ce constă ea, cum s-a format şi cum se menţine
b) care sunt scopurile urmărite, spre ce tinde psihologia şi comportamentul persoanei respective
c) ce particularităţi au trăirile lui afective, emoţiile şi sentimentele, pasiunea (considerată morbidă)
d) ce fel de voinţă are acest om, cum este orientată, ce trăsături îi sunt mai pregnante sau dimpotrivă, slab funcţionale
e) care îi sunt mecanismele de apărare specifice; ce trăsături de personalitate îi sunt specifice şi cum se raportează între ele
f) ce putem spune despre dinamica relaţiilor dintre inconştientul pulsional şi celelalte instanţe ale psihismului
g) ce evenimente sunt semnificative în drumul de viaţă al acestui om? care este scenariul său de viaţă înlăuntrul căruia trăieşte şi îi implică şi pe alţii?
h) are el un anumit specific al vieţii spirituale? în ce raport se află cu Dumnezeu şi cu semenii?
Aceste întrebări devin şi mai complexe dacă ne referim acum nu doar la o persoană ci la un cuplu de homosexuali sau la asociaţii întregi precum şi la relaţiile lor cu heterosexualii, apoi cu instituţiile statului, cu Biserica etc.

Fiecare dintre întrebări ar necesita foarte mult timp şi spaţiu pentru a-i putea răspune detaliat iar împreună ar ajunge de dimensiunea unei cărţi. Încerc să sintetizez cât mai schematic cam ce se întâmplă cu homosexulii în primul rând sub aspect social. Evident, nicio sistematizare nu poate prezenta zbuciumul intern al unui homosexual, luptele lui cu sine şi cu alţii, poticnirile şi reluările.

Fiecare persoană este unică, psihologia şi comportamentul ei fiind rezultatul complex al interacţiunii dintre zestrea bioşogică (nature) şi educaţie (nurture). “Modul de a fi” al oricărei persoane, nu doar a unui homosexual, este influenţat de orientarea sexuală, parte a zestrei biologice.

În cazul particular al homosexualilor orientarea sexuală are o importanţă mai mare sau mai mică funcţie de aportul altor factori dintre care cei mai importanţi sunt:

- Factor social. Atitudinea societăţii faţă de homosexualitate, respectiv gradul de homofobie al societăţii.
- Factor psiho-social. Religiozitatea homosexualului, a familiei lui şi atitudinea religiei căruia îi aparţine homosexualul faţă de religie.
- Factor psihologic. Capacitatea de adaptare la mediu; Inteligenţa.
- Factor bio-psihologic. Rezistenţa la stres.

Niciunul din aceşti factori nu are intensitate constantă. Ei sunt variabili de la o persoană la alta (de exemplu la factorul de mediu contează factorii microsociali: familie, şcoală, loc de muncă; la factorul religios poate conta înţelepciunea sau homofobia duhovnicului etc.), unii au variabilitate în timp chiar pentru aceaşi persoană etc.

Funcţie de aceşti 4 factori majori se desprind câteva paternuri principale ale “modului de a fi” psiho-social al unui homosexual. Abaterile de la aceste paternuri sunt dictate de alţi factori, particulari fiecărei persoane în parte.

I.

Într-un mediu non-homofob, un homosexual nereligios sau care aparţine unei religii non-homofobe este liber de constrăngerile orientării sexuale minoritare. El poate să-şi canalizeze toate capacităţile spre aspectele cu adevărat importante ale vieţii, aidoma unui heterosexual. De obicei şi întemeiază o familie alături de o persoană pe care o iubeşte şi de care este iubit, creşte copii, îşi vede de serviciu, de casă etc. Uitaţi-vă la presiunea exercitată de către homosexuali în Vest pentru legalizarea căsătoriilor şi vă convingeţi că asta doresc şi că spre asta ne îndreptăm şi noi. În USA, în prezent, 80% dintre copii înfiiaţi în cadrul cuplurilor homosexuale sunt copii naturali ai unuia din cuplu.

Lăsând la o parte faptul că partenerii de viaţă sunt de acelaşi sex şi că îşi împart echitabil sarcinile gospodăreşti nu există alte diferenţe notabile între cuplurile de homosexuali şi cele de heterosexuali. Aceleaşi necazuri, aceleaşi bucurii.

La noi, în ultimii ani, gradul de homofobie este în scădere iar Bucureşti, Timişoara şi Cluj aproape se încadrează în acest patern. Există deja cupluri de homosexuali deschişi care au copii.