[Ioan_Cezar]

Exemplul ales pentru a lămuri teoria acelui continuum aduce un spor de înţelegere, cred. Pe de altă parte el se referă doar la variaţii cantitative (mai mulţi sau mai puţini centimetri), în timp ce homosexualitatea e o chestiune calitativă.
Problema nu constă în cât de mult sau cât de puţin face un homosexual, ci în ce anume face (subiectiv şi comportamental). El face altceva decât un heterosexual.
Acest "altceva", această "calitate" diferită are nevoie de explicaţii ceva mai largi decât cele oferite exclusiv de datele materialiste ale geneticii (clasice).
În articolele pe care le postasem se insistă asupra unui model sistemic, unde sunt luaţi simultan în calcul mai mulţi factori care interacţionează. De "jocul" acestui întreg sistem depinde comportamentul sexual, iar nu de un singur factor (anume, genetic/ereditar).
Orientarea sexuală este de obicei produsul unor alegeri succesive pe care o persoană le-a făcut de-a lungul vieţii (alegeri care constituie un răspuns la o serie de stimulări/presiuni). Aceste alegeri nu sunt însă atât de evidente, uneori nu sunt conştientizate nici de persoana în cauză decât cu ajutorul unor laborioase şi delicate investigaţii.
Precum bine se cunoaşte, adeseori viaţa noastră poate fi modificată substanţial doar ca urmare a unei simple bătăi din aripi a unui fluture... Tocmai acest raport între un factor aparent insignifiant şi consecinţele uneori drastice, de proporţii uriaşe, arată, cel puţin în înţelegerea mea, două lucruri:
a) că omul este o fiinţă extrem de vulnerabilă şi cu o viaţă imprevizibilă (cel puţin în datele mai tainice, esenţiale, iar nu doar în cele formal/exterioare - constatabile de oricine);
b) că viaţa oamenilor nu este lăsată la voia întâmplării, ci este cunoscută şi sprijinită, uneori chiar condusă; altminteri ea ar înceta cu totul sau ar urma un destin mereu implacabil. În ce mă priveşte cred că Cel Care ne cunoaşte şi ne sprijină mereu viaţa este Bunul Dumnezeu, fără de Care nimic nu ar putea fiinţa, nici măcar o clipită.

În ciuda oricăror constrângeri (şi, din câte cunosc, condiţia homosexualului este o constrângere foarte complexă şi severă), din fericire (mai exact din Pronie Dumnezeiască) omul are posibilitatea în orice clipă a vieţii să ceară şi să folosească ajutorul divin. Singura problemă este dacă noi oamenii apelăm la această inegalabilă Resursă sau o ignorăm. Cred că la această alegere se reduce totul, în ultimă instanţă. Pe acest temei, al liberului arbitru de a trăi/lucra cu Dumnezeu sau fără Dumnezeu, cred că se desfăşoară şi viaţa noastră şi Judecata ei.
Suntem, aşadar, liberi să alegem. Şi să trăim consecinţele alegerilor noastre de fiece zi, de fiece gând, construindu-ne astfel un destin personal. Şi colectiv.