Citat:
În prealabil postat de Wryetui
Daca cineva ca el simte aceste tendinte homosexuale, ce sfatuieste biserica noastra sa faca? Eu ma pun in locul lui si inteleg ce simte, in loc de atractie catre fete o simte catre baieti, il inteleg, dar sa zicem ca intr-o zi vrea sa isi stearga acest lucru, ce ar trebui sa faca pentru a nu o mai simti?
|
E cam aceeasi problema cu orice patima trupeasca, fie ca e vorba de sex sau mancare.
Procesul se cheama despatimire si include o gama larga de metode, de la cele de ordin fizic, habitual pana la atitudine mentala si practica spirituala.
Cu homosexualitatea, sunt 3 aspecte:
1. Cei care au intr-adevar o
problema hormonala si se simt mai putin masculini - dar nu cred ca ar apuca pe drumul homosexualitatii daca n-ar fi directionati in acest sens - sau chiar ar fi suficient ca problema sa fie ignorata si mediul ii da o orientare gresita.
2. Cei care au o
problema de ordin psihologic, pornita de la relatiile din familie, probleme cu mama/tatal sau chiar amandoi, care il fac sa:
a) nu agreeze fetele/femeile - ca expresie a relatiei deficitare cu mama
b) sa caute un model masculin - ca expresie a relatiei deficitare cu tatal, model masculin care in conditiile in care capata si o tenta sexuala (prin corupere faptica/imaginar-pornografica)
3.
Impatimirea sexuala, din cauza sexualizarii precoce + coruptiei sexuale (sexualitatea manifestata in afara vietii de familie) care daca nu isi afla satisfacerea intr-o persoana de sex opus ajunge intr-un concurs de imprejurari sa fie deterunata spre comportament homosexual.
Chiar este un
topic deschis de alt "baiat gay" care spune ca asa i s-a intamplat, a descoperit sexualitatea prin pornografie, care initial era "normala" pe urma fanteziile au fost deturnate spre homosexualitate si asa au ramas.
Iar problema s-a extins asupra relatiilor in sine, pentru ca de fapt si de drept, datorita sexualitatii excesive + eventuale antecedente sociale, se produc modificari ale personalitatii in sensul ca acestor persoane le este dificil sa conceapa o relatie profunda in afara sexualitatii, iar cum fanteziile sexuale merg in directia persoanelor de acelasi sex, persoanele de sex opus sunt excluse din start.
Cred ca
terapia ar trebui inceputa prin a
lamuri aceste aspecte, unde se incadreaza problema din aceste puncte de vedere, rezolvat substratul psihologic si pe urma corectate tendintile, o data vindecate aspectele de ordin psihologic si patima sexualitatii excesive si "orientarea sexuala" se va aseza pe fagasul normalitatii.
Problema este ca
psihologia actuala nu prea vrea sa recunoasca/defineasca o sexualitate excesiva/patima sexuala si chiar daca ar reusi cat de cat sa o incadreze, cu siguranta s-ar afla departe de perspectiva crestina, singura in masura sa puna omul pe fagasul normalitatii.
Ca sa nu mai vorbim ca "mainstreamul" nici de
frica (sau tocmai de aia) nu mai vrea sa conceapa ideea ca ortientarea homosexuala se poate datora unor probleme de ordin psihologic, serioase chiar si care trebuiesc rezolvate in sine, dincolo de "orientare".