Aproximativ in aceeasi situatie cu partenerul dumneavoastra m-am aflat eu. Casa noua... presiuni mari venite din partea familiei, in special a soacrei, la care tin foarte mult.
Am lasat-o pe soacra mea sa faca demersurile necesare pentru a invita preotul. Teoretic nu aveam nimic impotriva dar in mod cert nu eram eu cel care avea sa se ploconeasca pentru "o mica favoare". Preotul de a carui parohie apartin a refuzat sa vina sa oficieze, intr-un mod ceva mai ...nepoliticos, atitudine care a dezamagit-o foarte mult pe soacra mea iar pe mine m-a facut sa ma auto-felicit pentru decizia de a nu ma implica pentru ca, probabil, as fi cedat nervos (sunt mai sensibil la grohotismele celor care se pretind fiinte superior morale si le trec mult mai usor cu vederea pe ale celorlalti). Mi-am menajat soacra pe cat posibil; n-am insistat pe acest subiect si nu am dorit sa invart cutitul in rana, ca sa zic asa.

Drept urmare am pus eu mana pe telefon si am inceput sa "trag sfori". ...Am observat ca atunci cand un ateu isi exprima astfel de dorinte apropiatii devin foarte saritori, pana aproape de voluntariat :). A oficiat slujba un prieten, sosit de la peste 100 km distanta si am facut poze ca sa dovedesc ca dorinta familiei a fost indeplinita. Evident ca am platit tot (transport + sfestanie), in ciuda complezentelor.

Ideal ar fi sa nu trebuiasca sa va limitati din punct de vedere teritorial la un preot. Daca aveti preferinte nu ezitati sa vi le manifestati. ...Problema ar fi ca o astfel de "mutare" ar incalca niste regulamente interne pe care nu am de gand sa le discut in acest context. Din cate stiu trebuie facute cereri si o deplasare in parohia altui preot necesita aprobare de sus ...dar tot de pe Pamant.

Exemplul meu nu poate fi extrapolat. Desi, in mare, atitudinea partenerului coincide cu cea pe care am trait-o si eu, expunerea dumneavostra are particularitati pe care nu le-am regasit la mine. Consider ca atitudinea inteleapta este cea pe care a adoptat-o deja: "nu tin neaparat dar nici nu ma opun". Mai precis, eu am considerat ca pretul a fost unul corect pentru a cumpara linistea familiei si as fi fost de o ipocrizie fara margini sa devin, brusc, chibzuit material, stiind ca in nenumarate ocazii anterioare am aruncat, constient sau inconstient, bani pe fereastra. Compromisul evident pe care l-am facut este ca, fara sa doresc, am contribuit la consolidarea aceluiasi sistem care iriga nelinistea irationala a familiei de la bun-inceput. ...Dar aceasta este doar una dintre multitudinile de dileme morale cu care m-am confruntat pana in prezent. Am invatat de mult ca viata nu are doar doua culori: alb & negru si ca balanta se mentine in echilibru cu multe astfel de compromisuri.

Succes!