Citat:
În prealabil postat de antoniap
Insa observ ca ispitele ortodocsilor nu se termina, totusi. (...) Nu. Ispitele acum sunt mai finute, dar la fel de periculoase
|
Oare ce este ispita si care este rolul ei? Cum poti (re)descoperi ortodoxia fara a te elibera de ispite? Si daca nu suntem constienti pe deplin care si din ce directie ne vin ispitele, ce sanse avem sa ne apropiem de ortodoxie?
Eu cred ca cel mai mare pericol vine din alta parte. Pentru ca atat timp cat STIM, si actionam in consecinta pentru a evita capcanele, ar trebui sa fim salvati. Dar... vom fi? Cand ajungem sa realizam ca am scapat de ele, suntem pe punctul de a atinge fundul prapastiei. De ce? Vrajmasul abia asteapta sa ne sopteasca in urechi: "Bine! Bine!!!"
Viata intreaga este o lupta. Pana in cea din urma clipa. Nu trebuie sa ne ingrijoram din moment ce ne lasam in grija lui Dumnezeu. Niciodata nu vom putea evita vreo capcana, daca Dumnezeu nu-si face mila de... smerenia noastra. Atunci ne da si taria credintei si solutia evitarii, fara compromisuri grave.
Omul fara Dumnezeu este extrem de slabit in lupta cu urzelile celui viclean. Dar cine este "omul fara Dumneeu"? Oare "ateul" sau "agnosticul" care se pretinde destept nevoie mare? Pai astfel de oameni refuza ei insisi apropierea, evident, tot printr-un soi de mandrie si inselare, dar macar au o scuza plauzibila: lipsa de experienta, varsta frageda, putinele momente prin care sa fi avut ocazia sa descopere "miracolul vietii"! Dar durerea mare este atunci cand suntem pusi in fata unor suflete extrem de chinuite de boli, necazuri si nu in ultimul rand - batranete, si desi se pretind credinciosi, sunt rupti in intregime de Dumnezeu. Pentru ca nu exista zi pentru ei prin care sa nu se lamenteze, sa nu se planga de viata, dar mai ales de cei din jur, de la copii, frati, rude si pana la societate, sau politicieni. Zilnic la fel. Nici nu mai intelegi unde incape atata ura intr-un suflet care se vrea a fi ortodox.
Inainte de sarbatori venisem cu propunerea unor daruri la cei saraci. Nu vreau ca ceea ce voi spune sa-mi fie trecut drept lauda pentru gesturile mele, pentru ca nu este. Stie El Dumnezeu sufletul fiecaruia. Vreau doar sa spun ca dupa ce am pregatit ce mi-a oranduit Dumnezeu, am plecat fara sa stiu exact unde, dar cu nadejdea ca tot El imi va arata unde sa ma opresc. Ajuns in satul copilariei mele, am vazut o femeie pe care o stiam dintotdeuna foarte necajita. Avusese un barbat schizofrenic care atat cat a trait era pe post de "prostul satului". Din relatia lor a aparut o fata retardata de care femeia trebuia sa aiba grija. Femeia traversase soseaua si tocmai se pregatea sa intre in curte, cand am oprit si am strigat-o pe nume, rugand-o sa astepte putin. Evident ca m-a recunoscut, desi sunt plecat din sat de peste 30 de ani. Am intrat impreuna in curte si mai apoi in casa, fiindca ea avea o mana rupta si nu putea cara greutati, si am mai ramas cateva minute de vorba. Dar cat am stat n-a facut decat sa se planga de soarta si de vecini, de neamuri si de tot ce-si mai amintea. La plecare am imbratisat-o si am rugat-o sa ierte fiindca toti avem nevoie de iertare.
Apoi am ajuns nici nu stiu cum, sa strig la o batrana pe care o stiam vaduva de multi ani, dar cu incercari esuate sa-si refaca viata. Nu putea iesi din casa, asa ca am intrat la invitatia ei. Se sprijinea cu greu in doua bete. La fel si acolo am ramas vreo zece minute, dar cat am stat, nu contenea o clipa sa-si vorbeasca de rau rudele, vecinii, iar la un moment dat si o fosta iubita din tinerete care "a fost o proasta" ca nu s-a maritat cu mine. Si la fel, inainte sa plec, am rugat-o sa faca un efort si sa-i ierte pe toti cei ce i-au facut nedreptati, fiindca este timpul iertarii, mai ales in preajma Craciunului. La doua zile am aflat ca... s-a prapadit!
Si cam la fel peste tot, desi pretentiile intelectuale erau altele. Aceleasi lamentari, aceleasi sentimente de ura si neiertare, chiar si acolo unde nu este duminica fara prezenta la sfanta liturghie.
Sa redescoperim ortodoxia!... Dar cum? Fara dragoste, fara iertare, fara multumirea pentru tot ce ne da Dumnezeu, ce asteptari putem avea?