Citat:
În prealabil postat de Wryetui
Credeti ca in tara asta o sa am viitor drept preot
|
"Viitor" in ce sens ? Material ? Ca preot de mir (probabil ca la acest fel de preot va ganditi) nu o veti duce formidabil material, dar nici nu veti face foamea. Vorbesc in conditii cat de cat normale, ca cele de acum. Bunicii mei preoti, ca si alti unchi care au fost preoti au avut mereu cele cu adevarat necesare, desi niciunul nu a murit bogat. Au avut, insa, de suferit de pe urma regimului ateu instalat odata cu ocuparea tarii de rusi. Unul a facut patru ani de inchisoare, dupa care a primit o parohie cu doar 300 de credinciosi: cativa ani abia avea ce manca. Celalalt, care era preot profesor, a trebuit sa renunte la salariul de preot, nemaiputandu-l cumula cu cel de profesor.
Din punct de vedere spiritual, desigur ca preotia poate aduce satisfactii deosebite. Dar si un pericol deosebit, preotul fiind singurul om care va fi judecat nu numai pentru pacatele sale, ci si pentru pacatele multor altora, pe care i-a avut in pastorire.
Citat:
sau ca ii o meserie care va muri la fel ca si cu credinta?
|
Credinta nu va muri cu totul, desi numarul de credinciosi probabil ca va continua sa scada. Cu atat mai mare nevoie va fi de preoti, in special de preoti plini de zel apostolic.
Ajunsi aici, trebuie sa observam ca, desi nu e gresit sa spunem ca a fi preot este o meserie (in sensul de maiestrie, adica de un anumit profesionalism, precum si in sensul ca preotul traieste din preotia lui), totusi preotia e mai mult de atat. Mult mai mult de atat. Desi sunt si alte "meserii vocationale", adica cerand o chemare speciala (cum ar fi cea de medic, de asistenta medicala, de invatator, etc), preotia este vocationala prin excelenta.
Citat:
M-ati sfatui sa fac asta? Ce ziceti?
|
Nu are nicio importanta ce zicem noi. Important este ce zice Dumnezeu. Cercetati daca El va cheama. Si daca El va cheama, faceti-va preot fara alte intrebari si fara sa va ganditi la alte lucruri. Altfel, nu veti fi fericit. Dimpotriva, daca nu El va cheama, chiar si de veti ajunge preot, nu veti fi fericit.
Si cum stim ca suntem chemati spre preotie ? Semnele (ordinare) ale chemarii acestea sunt:
1) mai intai, o puternica dorinta.
Cand vrea sa dea vietii noastre o orientare speciala, Dumnezeu trezeste mai intai o puternica dorinta. Pe de alta parte, se poate intampla sa simtim o puternica dorinta fara ca acest lucru sa vina de la Dumnezeu. Avem aici o problema de deosebire a duhurilor, care se cere tratata separat. In orice caz, daca nu avem o puternica dorinta, e semn sigur ca (inca) nu suntem chemati spre preotie.
2) mai apoi, abilitatile necesare.
Noi nu putem crede in mod serios ca Dumnezeu ne cheama spre ceva fara sa ne inzestreze cu darurile necesare pentru acel ceva. De exemplu, daca aveti rabdare si perseverenta in rugaciune, e un dar care ar putea fi si un semn al unei vocatii.
3) in sfarsit, un model
Cand o chemare a autentica, Dumnezeu ne scoate in cale un model. De obicei, un model viu. Noi nu vrem, atunci, sa fim preoti "in general", in mod vag, ci precum cutare sau cutare preot, pe care l-am cunoscut si fata de care simtim o mare atractie spirituala. Ca acela am vrea sa fim, pe acela am vrea sa il urmam, lucrarea aceluia am vrea sa o continuam.
Luati-va tot timpul necesar. Problemele legate de discernamantul vocational sunt probleme care, de regula, nu se rezolva intr-o zi. Vorbiti-i lui Dumnezeu despre ele:
-in mod direct, adrasandu-va Lui in rugaciune, cerandui ajutor si intrebandu-L.
-in mod mijlocit, cercetand raspunsurile Lui prin gura si faptele oamenilor pe care i-a trimis special ca sa ne raspunda.
Fie ca Isus, bunul pastor, sa va calauzeasca pasii si sa va clarifice cugetul.