[zaharia_2009]

Un tinar monah s-a dus la gheronul sau cu nadejde mare pt a rezolva o problema care il macina mai nainte de a veni in minastire.
Intrat in chilie ii spuse:
- parinte, sunt 12 ani de cind sunt in minastire si ma tot framinta o idee, un gind, o problema... Uite, chiar cu 8 ani inainte de a intra in monahism am observat, si inca observ in continuare, ca Biserica face mare risipa de oameni, de credinciosi, de fii ai nadejdii.
- Fiule, raspunse batrinul, de atita timp te lupta vrajmasul si iti fura linistea si tu nu te-ai marturisit pina acum de acest gind? Ia ziiii... cum face biserica risipa de fii?
- Aici, ca si prin mai multe parti, nimeni nu poarta grija si nimeni nu se preocupa de a aduna, de a stringe cit mai multi credinciosi in jur, de a-i conduce pe cit mai multi la mintuire. Ba eu am observat ca de la noi multi pleaca si nu se mai intorc. Apar altii si altii care si ei stau ce stau aproape de minastire si la o vreme pleaca si nu mai vin . Putini, f. putini sunt cei care odata intrati in biserica minastirii nu mai pleaca niciodata de la noi.
- Si dece crezi tu ca se intimpla asta?
- Pai dumneata nu vezi parinte ? Uite, la noi se citeste la utrenie o catisma din psaltire si pe asta mai nimeni nu o intelege, multi nici nu primesc in canon Psaltirea si astfel nu sunt obisnuiti cu limbajul ei, cu sensurile ei, cu tilcuirea ei. Si unde nu pui ca daca ar fi un psalm, doua ai mai zice , dar o catisma de opt, noua psalmi plictiseste. De aceea si multi se duc pe afara in timpul Psaltirei.
Mai apoi, noi aici in minastire cintam pe glasurile mici mai des si in chip calugaresc, asa, ca prin Athos, Meteora, si oamenii nu sunt obisnuiti. Daca am face si noi liturghia numai in glasul 8, asanumit "al bucuriei" atunci acesta fiind mai vioi, mai saltaret, entuziasmeaza si cuprinde, coopteaza, mai bine pe credinciosi, le insufla asa, o energie divina mai usor de simtit.
De asemenea parintii nostri cind slujesc slujbele nu ies la usa diaconeasca sa primeasca pomelnicele oamenilor, ei ii dau cu slujba inainte, si pomelnicele sunt aduse doar din cind in cind la altar de cite un monah, ori mireanul vre sa fie pomenit la altar atunci cind a sosit el nu la sfirsitul liturghiei sau altadata. Nu este bine asa. Prin alte parti ies parintii din minut in minut la usa diaconeasca si ii primeste pe enoriasi, ii binecuvinteaza, schimba 2-3 vorbe cu ei, le ia pomelnicul, ii mai incurajeaza daca ii vede abatuti..., ehe, asa mai omeneste, de !
Si inca... aici la noi este ca la armata. Adica, vin calugarii mai mereu si ii rinduieste pe oameni cum sa stea in biserica pe timpul slujbei, nu ii lasa sa vorbeasca intre ei, da la femei batice, nu ii lasa sa se plimbe pe la catapeteasma, pe la icoane, sa se inchine si sti dumneata cit de drag le este mirenilor sa ajunga la catapeteasma. Alea icoane sfintite la care sa se inchine, nuuuu...? Daca un mirean incepe in timpul liturghiei, adica patruns de traire,sa faca 20-30 de inchinaciuni si vine imediat un monah si ii si spune: gata frate, inceteaza, gimnastica se face acasa, nu ii sminti pe cei mai slabi. Parca ar fi vorba de sminteala. Vezi dumneata, nu stiu cum sa iti zic eu... cind vine dorul acela profund in tine in mijlocul liturghiei si normal ca evlavia te indeamna sa faci cruci mari pe piept, sa faci inchinaciuni...ce este nepotrivit in asta?
Si uite, chiar duminica am vazut cum pe un mirea, un frate de al nostru, il sfatuia sa aibe grija cum pune si pe cine pune pe pomelnic deoarece nu toti oamenii sint vrednici de pomenire la altar. Pai facind asa, mai vine cineva pe aici pe la noi ? Se vor duce in locurile in care parintii inteleg ca toti suntem la fel de pacatosi, nici unul mai bun ca altul, si toti avem nevoie de ajutor de la Dumnezeu si de pomenire la altar. Cum sa ii refuzi pe pacatosi ca doar biserica este pt. pacatosi .
Si fratele tot povestea ba de una, ba de alta insa fruntea batrinului cind se descretea de uimire cind se incrunta de suparare. In cele din urma acesta ii raspunse:
- Fiule, niciodata sa nu mai porti grija caprioarelor din padure ca vor fi mincate de lup si se vor pierde din fauna si padurea va saraci de viata si frumusete. Lupul nu poate sa manince decit pe cele neintarite, adica slabe, pe cele nestatornicite, pe cele care nu asculta si nu stau la culcusul lor, pe cele care nu asculta de parintii lor, pe cele naravase si rasvratite...
Si ii este mai bine padurii ca se intimpla astfel deoarece se cura de vietatile neputincioase din vrerea lor, raminind in desisuri numai cele ascultatoare, viguroase, atente la primejdiile de orice fel. Astfel padurea se intareste mereu si nu va pieri niciodata, ca de aceea se si cheama "seculara".
Biserica are porunca de la intemeietorul ei cum sa traiasca, ce sa faca si ce sa invete si sa ceara de la nevoitori. Asta este intemeiat de mii de ani nu pe vorbe si pe pareri, pe parerile fiecaruia, ci pe legi sau pe canoane, pe rinduiala sau tipic, si mai ales pe dogme date de insusi intemeietorul ei prin sfinti si prin ierarhia bisericii. Nu cel ce intra in padure isi impune legea ci el o respecta pe a padurii ca daca nu ... il va minca lupul !
Nu purta tu grija aceasta ca nu tu esti rinduit sa o faci. Tu poarta-ti grija ta ca iti este destul !
Iar daca dupa multi ani de nevointa si de slujbe nu ai ajuns sa intelegi lucrurile simple ale credintei atunci este vremea sa te hotarasti ce vrei sa faci: mergi mai departe inainte sau te apuci de altceva!

Fratele care venise cu multa nadejde la parinte si chiar cu credinta ca, desi pina acum nu s-a gindit nimeni la asta, totusi incet-incet biserica minastirii se poate schimba devenind asa, un fel de Moll care sa satisfaca toti clientii, a plecat ingindurat si speriat foarte ca nu cumva in cele din urma sa isi piarda chiar el mintuirea.