Citat:
În prealabil postat de anita
In acest caz ,cei care nu s-au spovedit ar trebui sa nu se impartaseasca ,daca ar fi sa ne luam dupa sf.Ioan de Kronstadt.
Nu-i asa ? pt ca cei nespovediti de la ei putere considera ca pot lua sfanta Impartasanie ,nu cu binecuvantarea duhovnicului.Ei se considera vrednici .
|
Nu Anita. Plilda nu are legătură cu spovedania, ci mai mult cu conștiința cu care ar trebui să ne pregătim pentru împărtășire. Părintele zilnic îi împărtășea pe majoritatea celor care erau prezenți la Liturghie. În post împărășea zilnic și 5000 de oameni. Probabil, Sf. Ioan de Kronstadt a înțeles că unii dintre fiii lui duhovnicești intraseră într-un formalism, respectiv, faceau toate cele de după lege după care se considerau vrednici de împărtășanie. Învățătura pildei cred este alta, adică doar cu o conștiință de nevrednicie ne facem vrednici de împărtășanie.
Cel mai bun exemplu care îmi vine acum în minte sunt rugăciunile de dinainte de împărtășire, rugăciuni făcute de sfinți.
Să vedem ce spune Sf. Vasile cel Mare în prima rugăciune: "Pentru aceasta și eu, deși sunt nevrednic cerului și pământului și acestei vieți trecătoare, pentru că m-am supus cu totul păcatului și m-am făcut rob dezmierdărilor și am necinstit chipul Tău, dar fiind făptura și zidirea Ta, nu deznădăjduiesc de a mea mântuire, eu ticălosul, ci nădăjduind în milostivirea Ta cea fără de margini, vin către Tine." În ce nădăjduia Sf. Vasile? În milostivirea lui Dumnezeu.
Și continuă rugăciunea "vin către Tine: Primește-mă deci și pe mine, Iubitorule de oameni Hristoase, ca pe desfrânata și ca pe tâlharul, ca pe vameșul și ca pe fiul cel pierdut, și ridică sarcina cea grea a păcatelor mele". Cu cine se asemăna Sf. vasile? Cu curva, cu tâlharul, cu vameșul, cu fiul pierdut. Asta era conștiința Sf. Vasile cel Mare. Nu spunea Sf. Vasile: păi vezi Doamne că eu postesc, nu dorm, priveghez toată noaptea, am văzut lumina necreată, m-am împotrivit ereticilor, sunt cel mai tare și deci sunt vrednic. Sf. Vasile avea conștiința nevredniciei, adică că el e curvă, că el e tâlhar, că el e vameș. Exemplele pot continua și la ceilalți sfinți: Sf. Ioan Gură de Aur, Sf. Simeon Metafrastul, Sf. Simeon Noul Teolog, Sf. Ioan Damaschin. În concluzie, cei care se considerau (formal) vrednici de împărtășire nu se asemănau acestor sfinți care se împărtășeau cu o conștiiță vie de nevrednicie.