In toate razboaiele purtate de-a lungul istoriei s-au intimplat atrocitati si orori. Sunt diverse reguli, ce tin de umanitate, dar de foarte multe ori nu au fost respectate. Intr-un razboi cei mai multi vor un singur lucru: sa supravietuiasca, macat fizic, pt ca multi se intorc acasa mutilati dpdv psihic, nu isi mai revin niciodata datorita cosmarului prin care au trecut. De multe ori vedem idealist razboiul, vrem sa credem ca exista un sens in el,ca mai exista umanitate, camaraderie, onoare sau compasiune, in ciuda macelului care pare a le coplesi. De multe ori ele exista si redau speranta, in alte dati parca sunt complet acoperite de nenorocire. Citeam odata memoriile unui soldat din Primul Razboi Mondial si pivestea cum fusesera imbatati acasa cu discursuri patriotice,vise si povesti. Au plecat cu cantece pe buze, sarutari de la sotii si iubite, steaguri fluturand. Dupa primele atacuri, prin ploaie si mocirla, imaginea de acasa s-a spart in bucati: trupuri sfartecate,urina,voma si sange, membre zburand prin aer, raniti urland dupa mamele lor, cu trupul rupt in bucati,moarte,mizerie,sobolani,prizonieri ucisi si un groaznic sentiment al inutilitatii si fatalitatii. Totii ajunsesera cumva inerti, nu-i mai interesa cand mor, vroiau doar sa se termine, nu mai simteau nimic cand omorau un om, orice urma de umanitate parca disparuse. Intors acasa nu si-a mai revenit complet dpdv mental, nu s-a mai integrat niciodata in lumea din care plecase si in care se simtea un strain. Si-a petrecut restul vietii incercand sa inteleaga prin ceea ce trecuse, incercand sa gaseasca un sens, o justificare, idealismul dinaintea plecarii nemafiindu-i de folos. O poveste fara final fericit. Sunt victime care desi scapa cu viata nu isi mai revin si de care insasi societatea ajunge sa se fereasca, nestiind ce sa faca cu ei, dorind sa-i uite, ca pe o amintire deloc comoda.

Daca exista in razboi umanitate sau compasiune? Da. La fel cum exista si psihopati, dementi, masacre, orori si nenorocire. Razboiul este o nenorocire in esenta lui, nu are nimic nobil, oamenii incearca sa-i dea un sens pt a nu-si pierde mintile incercand sa gaseasca o explicatie pt toata nebunia lui. In tot acest iad numit razboi unii, Dumnezeu stie cum, reusesc sa ramana oameni. De multe ori sunt eroi anonimi, de care nu auzim niciodata. Razboiul nu are limita in atrocitati, dezlantuie tot ce-i mai intunecat.Linkul postat este doar un nou trist, dar repetabil, exemplu.