Dar duhovnicul său ar trebui să știe dacă este pregătit sau nu. Este bine ca noi să dorim a ne împărtăși des și să ne și pregătim pentru întâlnirea cu Hristos, însă trebuie ca și duhovnicul să dorească același lucru și să ne cunoască starea sufletului.
Și mai este un aspect, apropo de cum se împărtășeau la început creștinii. Atunci se împărtășeau toți, formând o comunitate. Oamenii nu se limitau la a primi Sfânta Împărtășanie individual, căutând o comuniune doar cu Hristos; erau în comuniune și unii cu alții, pentru că Hristos era în comuniune cu toți. Acum noi mergem și ne întoarcem singuri de la biserică, ne împărtășim singuri, căutând o mântuire individuală sau dorind sănătatea proprie, sau să nu ne găsească moartea nepregătiți. Nu-L mai vedem pe Hristos în ceilalți, nu-i mai vedem pe ceilalți credincioși ca frați, nu ne cunoaștem nevoile, necazurile și bucuriile unii altora, nu ne ajutăm. Nu putem spune că Hristos este viu în noi, în comunitatea noastră, dacă ea nu este vie.
De aceea este bine să se revină la împărtășirea tuturor credincioșilor, pentru a renaște comunitatea și comuniunea. Chiar și așa, această comuniune nu va veni de la sine, ci din conștiința oamenilor că sunt, toți, parte a Trupului lui Hristos.
Și mai trebuie și un oarecare timp petrecut împreună, unii cu alții, în afara slujbelor, pentru a ne cunoaște.
|