Citat:
În prealabil postat de iuliu46
"Sunt doua mii de ani aproape de cand ea (Evanghelia) a ridicat popoare din intuneric, le-a constituit pe principiul iubirii aproapelui, doua mii de ani de cand biografia Fiului Lui Dumnezeu e cartea dupa care se creste omenirea. Invataturile lui Buddha, viata lui Socrate si principiile stoicilor, cararea spre virtute a chinezului La-o-tse, desi asemanatoare cu invatamintele crestinismului, n-au avut atata influenta, n-au ridicat atata pe om ca Evanghelia, aceasta simpla si populara biografie a blandului nazarinean a carui inima a fost strapunsa de cele mai mari dureri morale si fizice, si nu pentru el, pentru binele si mantuirea altora. Si un stoic ar fi suferit chinurile lui Iisus Hristos, dar le-ar fi suferit cu mandrie si dispret de semenii lui; si Socrate a baut paharul de venin, dar l-a baut cu nepasarea caracteristica virtutii civice a Antichitatii. Nu nepasare, nu dispret: suferinta si amaraciunea intreaga a mortii au patruns inima Mielului simtitor si, in momentele supreme, au incoltit iubirea in inima Lui si si-a incheiat viata pamanteasca cerand de la Tata-Sau din ceruri iertarea prigonitorilor. Astfel, a se sacrifica pe Sine pentru semenii Sai, nu din mandrie, nu din sentiment de datorie civica, ci din iubire, a ramas de atunci cea mai inalta forma a existentei umane". - Ieminescu :)
|
Aceasta este o aprofundare a unui text semnat de Nicolae Bălcescu. Pe alocuri pare o cosmetizare... În alte părți dezvoltă un alt fir.
Dacă voi găsi textul original, îl voi posta - spre lămurire deplină.
Desigur, amănuntul acesta nu îl scade pe Eminescu în ochii noștri
(apropos de libertatea de expresie!), din două motive:
a) ca și Bălcescu, Eminescu și-a iubit patria și L-a iubit pe Hristos. Era conștient că datora totul lui Dumnezeu și neamului în limba căruia se exprima, se rostuia, se ruga, iubea și se mărturisea. Presupun că îl prețuia și pe Bălcescu...
b) anumite idei sunt împărtășite în mod firesc de anumiți oameni, iar aceștia nu găsesc nimic nepotrivit în asta; așa cum Duhul Se oferă tuturor într-o Sfântă Liturghie, așa și ideile înălțătoare sunt deopotrivă împărtășite de mințile înălțătoare. Ei nu și le revendică, egoist, pentru fiecare ci se bucură că le-au împărtășit, simultan sau după o vreme, cu alți oameni. Altminteri singurătatea geniului ar fi insuportabilă... Bănuiesc...:)
P.S. Textul lui Bălcescu apare, îmi amintesc acum, și într-o lucrare de-a lui Vianu. Cred că în "Arta prozatorilor români". Textul lui Eminescu apare într-o carte extraordinară, pe care eu o prețuiesc cel puțin cât pe oricare altă parte a operei eminesciene, o carte care conține majoritatea articolelor publicate de Eminescu în presa vremii. Acolo îl găsim pe jurnalistul de geniu, pe care, o spun în treacăt, mai toate facultățile din Vest îl studiază temeinic, ca pe un Părinte al jurnalismului modern, în timp ce la noi e, cel mult, pomenit ca o curiozitate, pe ici pe colo...