Aceasta se poate admite, dacă înțelegem că Dumnezeu își ia mâna de pe omul care-L respinge și Îl hulește, lăsându-l să trăiască după cum vrea, cum spune Apostolul Pavel:
„Și precum n-au încercat să aibă pe Dumnezeu în cunoștință, așa și Dumnezeu i-a lăsat la mintea lor fără judecată, să facă cele ce nu se cuvine.” (Romani 1, 28)
Iar dacă de bunăvoie te lipsești de mila și de protecția lui Dumnezeu, atunci sigur că orice rău ți se poate întâmpla.
Când se întâmplă, însă, o moarte năpraznică unui astfel de om (care nu-i mai rău decât noi, după cum arată Mântuitorul la Luca 13), noi gândim adesea: L-a pedepsit Dumnezeu. Or, în cazul de față, Dumnezeu, Care spune „Să nu ucizi!”, S-ar contrazice pe Sine, îndemnându-i pe acești „justițiari” să omoare.
Nu putem decât să-i plângem pe acei de două ori nefericiți caricaturiști: o dată pentru că au fost uciși, dar, și mai grav, pentru că n-au mai avut vreme să se pocăiască.
|