[Mosh-Neagu]

În prealabil postat de CristianR

Nu de răzbunare, în niciun caz. Dar m-am gândit cum m-aș fi simțit dacă aș fi fost eu un creștin din Siria silit fie să-mi trădez credința, fie să plec, fie să mor.

Oare gândul lor nu s-a îndreptat, cu speranță, către creștinii din restul lumii? Dacă au luptat pentru a-și apăra viețile, credința, familiile, casele, nu ar fi trebuit să-i ajutăm și noi? Dacă s-ar pune problema ca țara noastră să fie amenințată de o invazie musulmană, Biserica ar da binecuvântare Armatei (ca întotdeauna) să ne apere, considerând legitimă lupta de apărare.

Deci ce am face pentru noi ar trebui să facem și pentru frații noștri. De aceea nu pot fi împăcat cu gândul că nu i-am ajutat.

Raspunsul este unul singur: „Cei ce vreţi să vă îndreptaţi prin legea lui Moise sau legea firească, naturală, v-aţi înstrăinat de Hristos; aţi căzut din Har. Că de este prin Lege, dreptatea, Hristos în zadar a murit!” - Sf Ap. Pavel