|
În prealabil postat de vsovi
deci omul launtric? poi ala e o spurcaciune de duh de drac ce se da insushi sufletul tau shi care pe tine te lauda, patima ta o iubeshte shi o transforma in vreme binecuvantata, cruzimea cuvintelor tale o tolereaza plin de bunatate shi ingaduintza aprobatoare tacita, iar iluzia vredniciei de sine o clateshte intr-o apa a dragostei de la Dumnezeu... deci e formatorul de oameni noi, antihrism shi antihrishti, cu chip dulceag, al magulirii personale pentru statornicia ingamfarii, a laduei ingamfatului din tine, ca sa fi in toate un ipocrit fatza de un chip shi sa-tzi pierzi vremea fardandu-te la nesfarshit ca sa-tzi dregi glasul inimos al intzelepciunii de tine pana pici pe spate bolnav de orbire, mutzenie, surzenie, dar trompetzindu-tzi tie insutzi ca ar fi exact pe dos, adica inshelatul perfect, lupul perfect printre oi care el insushi nu shtie oricat s-ar cerceta ca defapt e lup fiindca lupul e prefacut perfect in sufletul sau, iar el, cu un asha stapan nevazut a devenit la randu-i asha cum a vrut sheful sau antihristic.... deci asta-i ipocrizia perfecta, ca tu habar n-ai ca eshti ipocrit oricat de serios shi sincer eshti cu tine insutzi... fiindca nu-tzi dai seama ca mai ai si alte straturi nu doar pe cele pe care le vezi shi le simtzi.... ca eshti ca o ceapa cu adancimea adevarului pe unele dintre foi shi nu neaparat in mijlocul atat de frumos servit de omul launtric cu aparentze de om launtric, adica omul launtric dat cu spoiala pe omul launtric fiindca nu se vede spoiala din exterior, shi i se pare lui insushi ca e vrednic, shi apoi cine sa-i spuie ca e nevrednic? lauda sa ? sau ingamfarea? cine sa-i spuna.... ca e robit de prefacatoria perfecta ca nu se preface ca e vrednic ca sa se dea vrednic, cand defapt nu e vrednic nici macar catre alea care chiar merita a-tzi raporta vrednicia fatza de ele..... e clar zidite catre atragere shi ispita ca de aia te clatesc, sa te arunce in mania lui Dumnezeu... ca sa faca experientze pe tine, ca ce vor patzi-o ei... fireshte... dar ei uita un lucru, ca pe Dumnezeu cand va fi sa fie, nu-l prosteshti... chiar daca el Sarmanul mereu se lasa ca shi prostit de oameni....
|