[Mihnea Dragomir]

În prealabil postat de cristirg

zicea cineva pe facebook:

"Dacă are cineva o parte de vinovăție în acest conflict atentat care a zguduit Franța, aceia sunt....creștinii.
Faptul că au acceptat atâția ani să fie calomniați, jigniți și umiliți de către extremiști atei precum cei de la Charlie Hebdo (sau, mai recent de extremistele de la Femen) să protesteze cu fermitate, fără să apeleze la instrumentele legale pentru a pune capăt mizeriilor acestor fundamentaliști ai secularismului, a făcut ca aceștia să prindă curaj și să devină tot mai agresivi.
Dacă creștinii, apelând la mijloace perfect legale și democratice, ar fi pus capăt mizeriei de la Charlie Hebdo, jurnaliștii uciși acum câteva zile ar fi fost poate fără joburi, sigur fără mulți bani în conturi dar ar fi fost... în viață.
Nu este semn nici de democrație, nici de toleranță, nici măcar de dragoste creștină, să te lași umilit și agresat de niște fanatici extremiști, ba chiar să îi încurajezi prin non-combatul tău. Libertatea cuvântului nu a fost, nu este și nu trebuie să fie libertatea calomniei și a îndemnului la ură."

Un comentariu mizerabil si las fiind la adapostul comod al anonimatului, un comentariu care se face ca ignora lupta dusa in cadru legal, timp de decenii, a crestinilor din Franta fata de dusmanii lui Cristos de la Charlie Hebdo. Precum si, mai nou, fata de feministele de la Femen.