Patriarhia a fost doar corecta politic , cu limbajul de lemn specific epocii noastre: ”factor al păcii”, ”cooperare”, ”solidaritate”. Sec și trist.
Această tragedie era și este o ocazie pentru ierarhia Bisericii, de a readuce în discuție mesajul Evangheliei lui Hristos, de a arăta cauzele spirituale care au condus la acest deznodământ printre care și:
”zic vouă: Oricine va mărturisi pentru Mine înaintea oamenilor, și Fiul Omului va mărturisi pentru el înaintea îngerilor lui Dumnezeu. Iar cel ce se va lepăda de Mine înaintea oamenilor, lepădat va fi înaintea îngerilor lui Dumnezeu. Oricui va spune vreun cuvânt împotriva Fiului Omului, i se va ierta; dar celui ce va huli împotriva Duhului Sfânt, nu i se va ierta.”
sau:
”Oricine urăște pe fratele său este ucigaș de oameni și știți că orice ucigaș de oameni nu are viață veșnică, dăinuitoare în El”
Deci, oare de la cine a pornit ura? De la acești musulmani sau chiar de la victimele lor? Nu cumva victimele sunt ucigași de suflete? Că atentatorii știm că au ucis oameni.
Așa... compasiune de formă , gargară instituțională și nici o învățătură asumată public de patriarhie.
Păcat.
|