Excelent textul ales. Evreii si samaritenii se urau de moarte. Tinand cont de reactia celor doi ucenici este posibil ca lor sa nu le fi suras ideea de prima data. De ce sa treaca printr-un loc pe care-l dispretuiau si unde erau urati, si asta inca de pe timpul parintilor lor? Totusi, tinand cont de faptul ca Mantuitorul era cu ei, au trimis mesageri.Samaritenii, care nu-i suportau pe cei din Galilea in particular si pe evrei in general i-au trimis la plimbare refuzand accesul si probabil si batjocorindu-i putin. Doar nu era sa le faca viata usoara unor evrei.Cert este ca dupa intoarcerea trimisilor celor doi ucenici, Iacov si Ioan li s-a urcat sangele in vene de nervi. Adica dupa ce ca samaritenii erau niste ticalosi, cum isi permit sa-L refuze pe Mesia, sa-L insulte in asemenea mod ? Las ca vad ticalosii aia. Si ii intreaba pe Mantuitor daca nu este de acord sa coboare putin foc din cer si sa-i prajeasca pe nenorociti.Ca doar o meritau nu-i asa? Raspunsul Mantuitorului insa este tulburator: nu le da explicatii istorice, nu cauta argumente pro si contra ci le arata lor, ucenicilor, ce ii anima pe ei de fapt: setea de razbunare, in urma unui conflict istoric, care acum isi gasise momentul perfect de realizare si nu oricum: ploaie de foc si incinerare generala in chinuri. Evident meritata in opinia celor doi ucenici setosi de putin sange si de putina dreptate ,,umana" si care uitasera de chemarea lor, in favoarea unor resentimente ,,traditionale". Insa Mantuitorul pur si simplu pleaca in alt sat. Nimic altceva, nici un repros, nici o amenintare, nici o razbunare. Doar a plecat, mai grav decat toate la un loc, pt sufletul acelor oameni. Inca o data felicitari pt textul ales.