[Corinusha]

Ce scrii dumneata, ar fi cazul ideal. Dar cati pot ajunge sa fie acest caz ideal?
Pentru ca, traind in lume, e aproape imposibil, daca nu chiar imposibil, sa lasam cele lumesti deoparte, tocmai prin faptul ca traim in lume si automat trebuie sa ne concentram pe cele lumsti macar atat cat sa putem supravietui (hrana, un acoperis deasupra capului, imbracaminte). Iar ca sa poti benficia de cele trebuincioase trebuie sa ai un loc de munca, care e lumesc si te obliga sa fii efectiv in lume si a te conentrezi pe cele lumesti. Nu ai cum sa elimini dualitatea lume (care o pui cu semnul de egalitate cu Mamonna)-Dumnezeu, deoarece pur si simplu nu ai putea trai. Iar ca sa renunti total la lume, inseamna practic sinucidere (intr-un fe sau altul, fie mori de foame, fie de frig), iar sinuciderea e cel mai grav pacat pe care il poate face omul, un pacat care, clar, nu se poate ierta.
Nici macr daca renunti la traiul la oras si te muti la sat, nu ai cum sa renunti la cele lumsti, nu se poate sanu ai niciodata vreun conflict, etc.
Da, iti dai viata lui Hristos, si faci ce poti , dar inevtabil vor exista ispite, pacate si lururi ale diavolului in viata unui om, pentru ca om fara pacat nu exista si nici nu va exista vreodata. Singurul Om faa pacat a fost Iisus Hristos, DumnezeuL intrupat in Om. Atat, altul nu va mai fi, decat daca si cand Iisus va cobori din nou pe Pamant.