Citat:
În prealabil postat de Corinusha
florin oltean, deci practic noi suntem aici pe pamant asa de flori de mar si cei cu adevarat credinciosi, care L-au lasat pe Dumnezeu in inima lor (ce inseamna de fapt asta?), nu fac nimic, ca face Dumnezeu in locul lor?!
Nu cred ca asta ai vrut sa zici (sper!!!), dar ceva de genul se intelege...ma rog, asa ceva inteleg eu din postarea ta, ceea ce nu mi se pare corect deloc din nici un punct de vedere.
|
"
Dumnezeu in inima" se simte in piept ca o prezenta - "Tu" - care aduce mare mangaiere, mare usurare, lumina curata, innamorare care radiaza atat inlauntru cat si in afara. Ii spunem "Duhul". Este ca un fior de iubire, ca o strafulgerare.
Duhul nu obstructioneaza eul, nu il ingradeste ci il "dezleaga", il elibereaza.
Inima omului este ca un vas care, in urma nevointelor spirituale incepe sa se umple de Duh.
Prin Duhul, toate cate se arata mintii par cu desavarsire curate.
Nu mai este simtita nicio greutate, nicio necuratie. Omul se simte ca si ridicat de la pamant in aer, intr-o plutire duioasa.
Mintea este atrasa in piept unde petrece in unire intima cu acest Duh, intr-o relatie de afectiune reciproca, dezmierdare, interpatrundere Eu-Tu.
Acest Duh intregeste toate perceptiile mintii. O face clara si unitara.
Mintea devine subtire, limpede si linistita retragandu-se in centrul ei - adancul inimii-simtirii.
Perceptia evolueaza minunat de la secventialitate si partialitate la integralitate si plinatate.
Cele ale lumii care inainte pareau reale, concrete, puternice - prin Duhul apar ca fiind falsitati, minciuni, fumuri.
Duhul ne ia in stapanirea Sa, ne vindeca perceptiile strambe, ne face puternici. Se simte ca o mare Putere care ne sustine si ne hraneste din interior.
-------
Mintea noastra tace si incepe sa "vorbeasca" Duhul.
Pentru ca Duhul este in adancul simtirii, cu acest Duh putem exprima si cuvintele rugaciunilor zilnice.
Suflul cuvintelor nu isi mai are originea in mintea noastra ci in Duhul dumnezeiesc din inima.
Graim rugaciunea nu de la noi, ci cu Duhul.
Lasam Duhul sa vorbeasca, El sa patrunda tainicele intelesuri ale rugaciunii / contemplatiilor, lasam Duhul sa ni le arate.
La inceput ne nevoim noi insine, cu intelegerea, cu rugaciunea si fapta, insa, cu timpul, lasam Duhul sa lucreze toate virtutile.
"VeniČ›i la mine toČ›i cei osteniČ›i Č™i împovăraČ›i Č™i Eu va voi odihni pe voi!"