[Mosh-Neagu]

Frate Pelerin, eu zic sa nu privim atat de tragic lucrurile. Este foarte adevarat ca daca n-am fi atat de "caldicei", am sta departe de astfel de obiceiuri. Omul care a ajuns deja sa aiba un dialog cat de fragil cu Dumnezeu, nu-l mai intereseaza nimic din exterior. Necazul este ca cei ce NU doresc un astfel de dialog in sufletul lor sunt intr-un numar coplesitor. Acestia sunt extrem de usor de manipulat in acest sens.
Totusi, sa ne intelegem bine, noi NU facem cu adevarat astfel de ritualuri, iar daca se intampla pe la neamul mamei Omida, astea sunt cazuri izolate. Noi "teatralizam" aceste ritualuri, nu le practicam. Tocmai de aceea s-au si pastrat pana in zilele noastre. Daca e bine sau nu, Dumnezeu stie. Probabil nu este grav din moment ce Dumnezeu le ingaduie. Oamenii se amuza, privesc un spectacol sinistru al propriei noastre istorii care cu siguranta nimeni nu-si doreste sa se intoarca. Apoi, linistiti, se intorc la casele lor si-si continua viata obisnuita.
Da, este adevarat ca in copilarie auzeam de anumite ritualuri care se intamplau la acea vreme si nu-i exclus sa se mai repete si astazi prin cine-stie-ce zone. Spre exemplu, in unele sate, cand ploaia continua sa se lase asteptata, un tanar fecior se dezbraca si se acoperea complet cu o planta numita pe la noi "boz", si colinda satul in lung si-n lat, cu alai de copii care-l stropeau cu apa. Nu am vazut niciodata, ci imi mai spunea mama, astfel de chestii. Si in mod ciudat, in scurt timp cica venea ploaia. Probabil in multe sate era nevoie de un "Popa Tanda", dar ce-ar mai fi de spus, oare?