Diferența fiind că Harap-Alb nu vine tainic să îți aducă în dar vreo săbioară, vreun căluț sau, mai știi, vreun forum devirusat. Pe când Moșul vine, din când în când. Fie și prin intermediul oamenilor!
P.S. Cred că îți imaginezi că nu agreez nici eu modul cum unii oameni profită (veșnic obicei omenesc) de simțămintele altor oameni, abuzînd de moment și transformînd o sărbătoare a bucuriei inocente în ordinarul speculei.
Zicea, parcă, Preda într-un roman ("Delirul"? - nu mai știu...) că la români prea e totul de vânzare... Sau Mateiu, în "Craii..."?
Acum putem generaliza, întrucât e limpede că oriunde pe glob parcă totul a devenit de vânzare. Chiar și onoarea, chiar și bunul simț, chiar și minima moralitate.
Patima, oricare ar fi ea, stâlcește caracterul omului făcîndu-l de nerecunoscut ca om. Cum oare cred unii că Împărăția Cerurilor este deschisă și celor sluțiți de propria răutate, eu nu pot pricepe. Mă mai gândesc.
Și, acum sigur fiind de autor, scria Marin Preda că în nici un caz nu reușește să înțeleagă cum e posibil ca un om să urască pe un alt om. Atribuia sentimentul de ură înverșunată ființelor dezumanizate - asta desigur în contextul analizelor sale amare privind comunismul. Crezi că un comunist (nu neapărat un securist, că aici întrebarea e retorică) mai poate deveni altceva în timpul vieții lui? Indiferent sub ce mască se pitește.
|