Pelerin spre Rasarit 
Senior Member
Data înregistrării: 24.05.2012
Religia: Protestant
Mesaje: 1.329
Mihai ma bucur pentru excelenta observatie, din punctul meu de vedere,pe care ai formulat-o si mi-as permite sa argumentez de ce o sustin,pe scurt.Cei care vor privi cu atentie dialogul din Luca 17:20-21 vor observa cateva aspecte esentiale,pe care voi incerca sa le punctez,amator,pe scurt.Sunt evident doua planuri ale discutiei:intelegerea fariseilor cu privire la conceptul de Imparatie a Cerurilor si viziunea lui Iisus cu privire la aceasta notiune.Pentru a intelege primul nivel,cel al invataturii fariseice trebuie facute cateva precizari.Pentru a fi corect inteleasa ea trebuie incadrata in contextul socio-politico-religios al iudaismului ale timpuri.Si aici apar problemele.Sursele istorice nu sunt deloc bogate pe acesta tema ci mai degraba fragmentare si supuse schimbarilor ulterioare.In al doilea rand iudaismului acelor clipe,dpdv religios,nu prezenta o structura monolitica in conceptii,fiecare partida religioasa avand propriile conceptii sau abordari,pe mai multe teme, care puteau coincide cu ale altora sau intra in conflict.Este imaginea unui mozaic religios complex care necesita o uriasa munca de reconstructie si desi au fost scrise un numar impresionant de lucrari pe acesta tema lucrurile sunt departe de a fi clare.Multe aspecte au ramas inca la stadiul de ipoteze si cercetare.
Apoi trebuie mentionat ca in acele clipe evreii traiau timpuri de fierbere religioasa si sociala,fiind precum un cazan sub presiune apasat sub mana de fier a Imperiului Roman.Tinuturile erau colindate de diversi exaltati cu pretentii de profeti,vindecatori,asceti apocaliptici,zeloti sau impanzite de diverse conceptii radicale ale unor miscari extreme precum esenienii,cu aripa lor radicala de la Qumran.Toata aceasta galerie de personaje religioase se plia pe framantari sociale,asteptari eschatologice si profunde nemultumiri,alimentate de interpretari inflacarate ale textelor profetice ale VT..O mare eroare ar fi sa cautam o logica a unei teologii sistematice intr-o lume care traia cumva mitic intre viziuni precum cele ale ,,Fiului omului" lui Daniel si asteptarile celor de la Qumran.Era a lume in care notiuni pe care astazi le-am putea considera ca fiind contradictorii existau simultan fara aceasta dificultate pentru oamenii acelor timpuri.Ratiunea noastra moderna nu are aproape nimic in comun cu intelegerea unor oameni pentru care diferenta dintre cer si pamant nu era deloc atat de categorica precum in timpurile noastre secularizate.Dupa cum spunea un cercetator ,,Nu-l cautati pe Aristotel in lumea profetilor eschatologici" :). In toata aceasta lume in permanenta stare de eruptie fariseii se detasau in mod cert prin suportul popular de care beneficiau.Pentru ei notiunea pe care o analizam noi nu era nicidecum o locatie undeva dincolo de nori unde,dupa moarte,sufletul fara trup urma sa traiasca fericit.O asemenea intelegere i-ar fi ingrozit complet.Pentru ei Imparatia,ce urma sa fie apocaliptic declansata prin venirea unui Mesia politic sau religios,urma sa aiba loc in acesta lume,prin restaurarea lui Israel si aducerea tuturor oamenilor la inchinarea intr-un singur Dumnezeu.Corelativ acestei idei,in calitate de aparatori atat ai traditiei scrise cat si a celei orale(una din marcile lor distinctive dpdv religios)fariseii credeau intr-o inviere a mortilor generala la acel moment,nicidecum unul singur inaintea tuturor(o alta tema in conflict cu invatatura lui Iisus).Un ecou in acest sens al invataturii fariseice il constituie raspunsul Martei (,,Știu că va învia la înviere, în ziua cea de apoi) dat lui Iisus in episodul despre invierea lui Lazar.Aveau deasemenea propriile conceptii cu privire la starea sufletului dupa moarte,diverse traditii si invataturi specifice precum si cu privire la studiul Torei.Daca adaugam la acest lucru tendinte milenariste(care cumva au supravietuit pana in timpul cand a fost redactat capitolul 20 din Apocalipsa)atunci,incetul cu incetul,incepe sa capete contur o imagine extrem de complexa pe care,prin acesta nesemnificativa prezentare generala,nu am reusit sa o creionez nici macar la suprafata.Sunt numeroase si extrem de interesante studii pe acesta tema,de la NT Wright,Vermes Zeitlin sau Sanders,ca sa mentionez doar cateva nume universitare pe aceasta tema.
Cu privire la acest concept in predicarea Mantuitorului aici cred ca se poate scrie o biblioteca de proportii epice,fie si numai pe analiza conceptului in parabolele lui Iisus.Este o analiza pe care nu ma simt pregatit sa o fac fie si datorita faptului ca studiind mai multe carti pe aceasta tema am realizat uriasa complexitate si profunzime a acestui concept in predicarea Sa.Cred ca alaturi de analiza notiunii de ,,Fiu al Omului" este notiunea care a declansat (si continua sa o faca)cel mai mare numar de analize teologice,fie si in ultimii 100 de ani(fara a mai mentiona scrierile patristice).Certe sunt doua lucruri:desi Iisus nu a condamnat esenta invataturii fariseice ci modalitatea ei de aplicare,invatatura Sa despre Imparatie este radical(si insist pe acest cuvant)diferita de asteptarile lor si de intelegerea lor.In al doilea rand studierea acestui concept in invatatura Mantuitorului este una(aici imi voi permite sa vorbesc cat am putut eu intelege)dintre cele mai fascinante,frumoase si inaltatoare calatorii spirituale pe care un suflet insetat dupa Dumnezeu le poate intreprinde in acesta viata.Imparatia Cerurilor,inaugurata prin venirea Mantuitorului,traieste inca intre tensiunea lui ,,deja" si ,,nu inca",un timp al asteptarii si prefacerii colective,spre ziua unui cer nou si al unui pamant nou,al venirii zilei Judecatii dar si a infrangerii definitive a raului si a mortii.Este un timp in care oamenii sunt inca chemati sa faca parte din ea,din anticiparea venirii ei complete.Dupa cum spunea un preot ortodox,si cu asta inchei:
,,În viziunea apocaliptică tradițională creștin-ortodoxă, explicația teologică plauzibilă pentru crizele pe care le traversează umanitatea este tocmai aceea că societatea contemporană în ansamblul ei trece printr-un fenomen de purificare prin care fiecare om poate dobândi sfințenia în împrejurările concrete ale vieții sale, cu conștiința că este deja parte a Împărăției lui Dumnezeu. Or, adevărul teologic este că, în loc să ne facem speranțe deșarte, va trebui să ne preocupăm și mai mult de certificatul cu care ne vom prezenta la Judecata de Apoi, pregătindu-ne cât mai serios în vederea marii zguduiri apocaliptice."
Sper ca nu am spus multe prostii sau am plictisit,ar fi enorm de multe de spus si foarte multe de inteles si sper din toata inima ca orice suflet care doreste sa fie acolo sa traiasca inca de aici,atat cat putem acum,viata pe care a aratat-o Iisus,cel mai bun exemplu despre cum va fi viata in Imparatia Cerurilor.Asa sa va ajute Dumnezeu tuturor.