[Ioan_Cezar]

Fii liniştită, Spovedania nu e condiţionată de post.
Dumnezeu ne aşteaptă în fiecare clipă, Domnul nu are orar de primit şi de îngrijit sufletele copiilor Lui.
Tu ţi-ai pune copilul venit de departe, copil rănit şi poate muribund, să aştepte îmbrăţişarea ta pe motiv că ai o treabă mai importantă de făcut? Ce treabă mai importantă poate avea un părinte iubitor decât să sară în întâmpinarea copilului iubit? Mai ales când acest copil e tare necăjit...
Domnul, Care este Iubire, nu te lasă să aştepţi! Deocamdată ridică-ţi gândul spre El. Chiar acum. Pomeneşte-i Numele - asta se numeşte rugăciune şi te ajută sufleteşte, chiar de nu conştientizezi neapărat în clipa asta. (Vei înţelege mai târziu, la momentul potrivit conştientizării multor lucruri din viaţa ta.)

Te poţi spovedi oricînd, în orice biserică. Poţi cere asta oricărui preot, dar nu te aştepta ca musai să te primească. E adevărat că ai dreptul, nevoia şi libertatea să ceri spovedanie, însă la fel de adevărat e că preoţii uneori nu spovedesc musai când vrem noi. Au motivele lor, de obicei foarte întemeiate. De pildă, să te cercetezi cu ajutorul unui ghid de spovedanie, pe care ţi-l va da părintele, sau poate să meditezi cu seriozitate la unele lucruri. Nu ştiu, vezi ce zice preotul. În orice caz, e vorba de ceva smerenie aşteptată de la tine (smerenie adică o oarece conştientizare a realităţii, a măsurii noastre de oameni simpli, dincolo de închipuirile minţii şi de fumuri luate de la alţii ori inventate de noi înşine), altfel în ciuda ritualului spovedaniei poţi să pici pe lângă Taină. Mulţi respectă tipicul, fac exact cum scrie la carte, dar căinţă şi limpezime a gândului bun nu au şi atunci Taina fie nu lucrează în sufletul omului fie se întâmplă altele...
Deci: mergi la prima biserică din jurul tău şi roagă pe părintele de acolo să te primească la spovedanie. Dacă nu te spovedeşte pe loc, fă aşa cum îţi zice (probabil îţi dă câteva zile să citeşti un material, un îndreptar legat de Taina Mărturisirii; mai sunt şi alte motive pentru o eventuală amânare, nu e bine să scriu eu aici mai mult, e vorba de o Sfântă Taină şi trebuie să mă opresc).
O să reuşeşti! (Aşa cred eu acum, să mă ierţi de proorocire.)
Eu te percep (poate însă doar îmi închipui aşa, prin dorinţă) ca fiind hotărâtă. Îmi pari un om dârz, dovadă printre altele că ai ajuns să te linişteşti studiind. Or, munca studiului nu e pentru suflete slabe ci pentru caractere dârze. Ştiu că poate îţi place să studiezi, poate te linişteşte întrucât îţi ţine mintea ocupată, poate că te bucură întrucât vezi că te pricepi şi că îţi merge mintea cu isteţime etc. (unde studiezi? În Politehnică? mai degrabă în Leul, la Electronică?...:)) Dar faptul că plugăreşti cu mintea şi voinţa rămâne fapt foarte bun. Mai târziu poate vei deprinde, pe fondul acestei obişnuinţe de a plugări cu mintea, vei deprinde aşadar şi taina plugăriei inimii cu rugăciunea statornică, neîncetată... Deie Domnul!

P.S. Îngerul poate lucra surprinzător. El desigur nu pune pe bărbaţi să te necăjească, dar statornicia cu care te necăjeşte cineva poate fi înţeleasă şi ca statornicia cu care altcineva te cheamă, lăsînd să se petreacă necazuri în viaţa ta... Lasă însă acum interpretările astea. Le vei face mai târziu, după ce te vei linişti binişor. Doamne ajută!