Una dintre etapele de dezvoltare a copilului, mai precis a inteligenței copilului (a capacității lui de a cunoaște, de a își da seama de sine și de lume, de a înțelege și de a rezolva tot felul de probleme) este etapa numită de cunoscători "a gândirii magice".
Orice copil normal din orice țară și din orice cultură trece prin această etapă de dezvoltare. Este un stadiu universal, dincolo de culoare, sex, religie sau veniturile familiei.
Unii copii nu ajung să experimenteze această etapă, întrucât sunt idioți. Idiotul nu are imaginație, nu posedă mecanisme psihice cât de cât funcționale. Idioții rămân toată viața la stadiile primare ale dezvoltării psihice. (folosesc termenul de idiot nicidecum în sens peiorativ ci în sensul clasificărilor din scala inteligenței care se folosește în psihopedagogia specială și în medicina infantilă - idiot, imbecil, debil etc., până la normal, apoi supradotat și, în fine, geniu.)
Pentru idioți nu există Moș Crăciun. Nici în copilărie nici mai târziu.
*
Întrucât copiii normali trec cu toții prin stadiul gândirii magice (pe care apoi îl depășesc, gândirea devenind mai realistă și mai înțelegătoare/cuprinzătoare și decentrată de pe dorințele proprii), învățătorii din toate timpurile s-or fi gândit, îmi place să cred, să fructifice această etapă pentru a construi la copii primele noțiuni și conduite etice și pentru a îi ajuta să achiziționeze elementele de început ale iubirii și bunei conviețuiri sociale. Așa vor fi apărut în toate culturile lumii basmele, poveștile, legendele și toate câte se împărtășesc copiilor. Din povești, copiii, așa cu gândire magică precum sunt, pot desprinde primele lecții despre compasiune, bunătate, curaj, sacrificiu, onestitate, bine, frumos și opusele lor. În povești sunt și personaje bune și personaje rele. Este și iubire și ură. E și Dumnezeu și dracul. Fix ca în realitatea cea mai reală a oamenilor dintotdeauna.
*
Moș Crăciun face parte din imaginarul colectiv al copiilor, acest imaginar unde fantezia ține locul realității, adeseori, într-un mod cu totul specific copilăriei. Adultul nu mai poate pricepe ce înseamnă un personaj imaginar pentru un copil, adultul a pierdut modul de funcționare al copilului și, dacă nu își cenzurează curiozitatea măgărească, reușește cel mult să reducă, pocind-o, realitatea copilului la realitatea adultului.
Adultrismul este tocmai această acțiune zdrobitoare a adultului nesimțit și stupid, grosolan și înfumurat, de a considera un copil ca fiind un adult în miniatură, de a sfida realitatea ireductibilă a minții și comportamentului copilului, de a nu se obosi să recunoască faptul simplu că el, ca adult, e depășit și exclus de la festinul copilăriei și de a dicta copiilor sub teroarea pumnului și a variatelor pedepse, inclusiv răgete și ochi bulbucați, înroșiți de furie, astfel încât universul copilăriei să piară iar lumea lui, a adultului nesănătos și pocit, să triumfe.
*
Adulții mutilanți, foști copii mutilați de alți adulți mutilanți, nu respectă tainele copilăriei.
Pentru acest individ nu există decât lumea lui, a adultului. Celelalte să piară!
Acest nebun nu vede nuanțe, etape, gradații. Nu distinge griurile, în infinitatea paletei lor, nu are nici îngăduință reală nici (auto)compătimire. El e soldat, are o misiune de executat, apără și ucide în numele apărării lui sfinte, se vede pe sine un deținător inefabil al cunoașterii și, cică, al adevărului. El militează! Nu își cere iertare când greșește, nu acceptă că uneori sunt alții mai buni ca el, nu are nimic de dezbătut cu adevărat în chestiuni de credință ci doar impune formule auzite sau citite prin cărți care îl depășesc, credința lui e tare ca o bară de oțel (nu e un proces viu, cu înălțări și dezastre, cu eșecuri și victorii, nu e o aventură totală, o uimire), intransigența lui e desăvârșită.
Pentru acest biet măscărici nu există Moș Crăciun. Deși toți copiii lumii iubesc pe Moșul, pe Făt-Frumos, pe Albă ca Zăpada, pe Ileana Cosânzeana, pe Elsa și pe alți eroi ai poveștilor copilăriei.
Căzut în patima adevărului, acest nebun este beneficiarul unor organizații uneori cumplite, cum a fost Inchiziția în Evul Mediu sau cum sunt sectele de azi ori unele dintre grupările extremiste din diverse comunități religioase.
Dacă i s-ar permite, acest torționar funest, mereu încrâncenat și sumbru, ar arde pe rug pe toți copiii care cred în Moș Crăciun. În definitiv, cine este acest personaj burtos și hohotitor dacă nu un pericol pentru imaginea lui Hristos, pe care noi avem datoria s-o apărăm (ce S-ar face, nu-i așa, Hristos, fără soldații aceștia vajnici?), ce să fie ipocritul moș dacă nu o nălucire satanică și o minciună diavolească - ne va asigura nebunul.
*
Biserica, însă, din iubire față de oameni și față de copii, a îngăduit cum era și firesc poveștile copilăriei, cunoscînd că Dumnezeu a lăsat cugetul omenesc să treacă și prin această etapă și căutînd să folosească prilejul pentru a educa pe copii în duhul creștin, în duhul valorilor pe care ni le-a transmis Domnul. Și în privința Bradului, Biserica a ales să nu respingă obiceiul ci să îl preia și să îl înalțe, să îl înnobileze, găsind prilej să ne amintească de Hristos și de demnitățile Sale, prin chiar culorile bradului de Crăciun.
Nebunul însă, strecurat în Biserică pentru a distruge și boicota, nu vede cu ochi buni ci, asemenea unor posedați care îți trimit mesaje cu ochelari negri pe chip, vede cu ochi răi aceste gesturi firești venite din iubirea lui Hristos și a Bisericii Sale pentru oameni, pentru copii.
*
Copiii au tot mai multă nevoie de Moș Crăciun, pe măsură ce adulții reali devin, sub talpa ideologiei lor bicisnice, tot mai dăunători și otrăvitori pentru copii. Într-o lume a adulților care, pe zi ce trece devine tot mai dezbinată și mai înfierbîntată de patimi, uitînd cu totul de tainele vieții copiilor, de iubire și compasiune, de libertate și bucurie, de dreptul de a greși pentru a învăța, de dreptul sănătos de a experimenta nenumărate ipostaze ale omenescului, eu cred că micuții se vor agăța tot mai mult de Moș Crăciun și de lumea poveștilor, pur și simplu pentru a supraviețui ca oameni și pentru a nu deveni brute separatiste și absolutiste.
|