Citat:
În prealabil postat de Parascheva16
Nu inteles povestea. Incepi prin a spune ca sunt doua fete, surori. Apoi spui ca sunt 3. Dupa spui ca cele patru s-au aruncat asupra altei fete, deci in total 5 fete. Care cinci? Cele patru s-au aruncat asupra cui?
Oricum, din vaga descriere, reiese ca fetele sunt destul de tinere. Nu cred ca oamenii maturi, trecuti deja de 25 de ani, se raporteaza si se compara cu niste copile! E si culmea. Mai ales ca dansii la varsta lor, nu erau mai breji; poate erau si mai rau. Plus ca, daca omul vrea sa se Impartaseasca cu tot sufletul, iese din pacat, nu se mai complace in el. Face tot ce poate, nu se rezuma la :'nu pot','sunt bolnav','n-am ce face'-acestea sunt scuze.
|
Erau doua cazuri diferite. Primul era cu 2 surori, una la vreo 12 ani si cea mica pana in 7, iar cea mare nu voia s-o lase pe sora-sa sa se impartaseasca; dincolo erau 4 sau 5 fete mai mari, cam de 14-15 ani, care au gonit-o pe una in ele de la sf impartasanie pe motiv ca le spusese ca nu a tinut post ( desi probabil spusese parintelui, caci acesta a chemat-o inapoi).
Dar mi-am amintit ca nici eu cu sora-mea nu am fost mai breze, acum cativa ani, cand am suspectat-o pe cumatra ei, care gravida fiind s-a impartasit, ca ar fi omis sa spuna preotului ca inca nu era cununata..... . Dar pe atunci nu stiam ca femeile insarcinate se pot impartasi chiar daca sunt oprite din diverse motive...( cu toate ca vecina mea a spus ca a trebuit sa insiste la duhovnicul ei sa o impartaseasca, inainte sa nasca, pt ca nu prea ar fi vrut...al nostru nu stiu cum o fi, nu cred ca are vreo enoriasa care sa fi ramas insarcinata inainte de cununie... doar daca nu o sa fiu cumva eu prima care-i face pocinogul :-) )
In fine, probabil ca lumea priveste acest aspect precum s-a intamplat in parabola cu lucratorii tocmiti la vie in ceasul al 11 lea, care au luat aceiasi plata cu cei care au lucrat toata ziua. Adica unii sunt drepti si traiesc in curatie toata viata, iar altii vin in ultimul ceas si se pocaiesc si in final primesc cu totii aceiasi rasplata, adica Trupul si Sangele Domnului...acum poate ar trebui sa ne bucuram si pentru acestia, ca au apucat si ei, nu sa ne simtim nedreptatiti ca noi ne-am nevoit toata viata si ei nu, desigur cu conditia ca intoarcerea lor la pocainta sa fie sincera, nu mincinoasa ( si chiar daca ar fi asa, e problema lor, nu a noastra)