[Corinusha]

Se mai umbla la colindat, cel putin noi, asa adulti cum suntem umblam la colindat; da, la rude, vecini si prieteni apropiati, dar mai mrgem.
Copiii nu mai prea merg la colindat din cauza ca merg multi dubiosi si s-a intamplat aproape in fiecare an ca, copii mai mici sa fie atacati de astia sa le fure ce au primit; asa ca lumea e mai precauta.
Ii vad pe nepotii meu ca vor sa mearga, deja discuta despre asta, dar ii e frica cumnatei sa ii mai lase din cauza a ceea ce ar putea pati; asa ca vor merge doar colo in bloc si peste drum, la ai mei si in blocul acestora; si la noi si, eventual, in bloc la noi. Alta data mergea cu ei si fratele mai mare, cum el merge cu clasa lui, si cei mai micuti u mai au cu cine sa mearga; cand mergeau cu totii, colindau aproximativ tot cartierul (unde li se deschidea usa, normal).


Mie imi placea tare la sat sa merg la colindat. Fiecare on, fara exceptie, deschidea usa si te invita inauntru, undeardea focul in soba si mirosea intr-adevar a sarbtoare. Ne serveau oamenii cu prajuturi, cozonaci, covrigi sau mere si unii ne mai dadeau si bani la plecare. Era o incantare sa mergem la colindat, mai ales ca, in fiecare an pe care l-am prins la bunica de Craciun, era zapada, alb imaculat pe drum, pe case, in curtile oamenilor si pe dealuri. Era o atmosfera de vis.