[Ioan_Cezar]

Visul, ca activitate, este o elaborare (muncă - de la latinescul laborare) sau, cum spunem noi modernii informatizaţi, este o procesare de informaţii orientate de un anumit conţinut energetic (emoţii, sentimente, resentimente, dorinţe, nevoi etc.). Această muncă se face în mod inconştient în tainiţele fiinţei noastre, fără ca noi să cunoaştem direct şi explicit ce se întâmplă acolo, în acest înlăuntru din noi, din fiinţa noastră. De aceea visul apare ca "ghicitură", ca produs deseori bizar, straniu, cu multe deformări şi exagerări (după obişnuinţele minţii noastre din afară, conştiente, raţionale şi uneori raţionaliste). Logica visului este complet diferită de logica noastră conştientă. De aici şi dificultatea de a înţelege un vis. Nu oricine se pricepe să traducă mesajele inconştientului. E nevoie de un tălmaci care să cunoască ambele limbaje, ca la traducerea dintr-o limbă în alta. (Cu toate acestea, cărţile de simboluri onirice sunt falsuri. Visul nu se traduce chiar ca şi cum am traduce un text din engleză în limba română. Imaginile onirice nu sunt universale, nu există un limbaj uniform şi nediferenţiat al visului comun pentru toţi oamenii ci, întotdeauna, visul exprimă în mod unic şi original personalitatea şi lumea unui anumit suflet, e activitate mereu personală, ireductibilă la legi generale. Dacă Ion şi Maria visează, să zicem, un brad, acesta înseamnă cu totul altceva pentru Maria, comparativ cu Ion. Nu ştim ce înseamnă, trebuie să descoperim împreună cu fiecare dintre cei care visează, pe anumite căi consacrate care au rol ajutător; sau prin descoperire de Sus.)
*
Când Părintele Cleopa sfătuieşte să nu credem în vise, cred că face foarte bine. Îşi foloseşte autoritatea pentru a proteja pe oameni de o înţelegere greşită a limbajului visului, a lumii tainice, subiective foarte. Deoarece avem tendinţa să înţelegem visul în acelaşi mod în care înţelegem datele din afară, guvernate de legi obiective. Or, visul e o exprimare a datelor dinlăuntru, guvernate de legi subiective. Funcţionarea inconştientului, aşa cum demonstrează psihanaliza şi cum dovedeşte din când în când câte un duhovnic priceput, este radical deosebită de funcţionarea conştientului. Nu putem înţelege visul folosind aceleaşi procedee raţionale pe care le folosim când cercetăm date ale lumii obiective.
Părintele precizează "să nu credeţi" în vise, adică, atrage atenţia asupra faptului că oamenii iau visele ca atare, iau de bune imaginile din vis, ca şi cum ar fi veridice. Or, acele imagini sunt doar punctul de plecare pentru o tâlcuire conştientă a visului, iar nu punctul terminus. Visul nu ne e dat pe ecranul minţii conştiente doar ca încheiere ci mai ales ca punct de pornire. Iar noi nu ştim ce să facem cu un vis, cum să ne folosim de el. De aceea Părintele ne interzice, cu autoritate duhovnicească, să pornim singuri la drumul interpretărilor - spre a nu rătăci, din pricina ignoranţei/nepriceperii noastre. Profilactic deci - nu vă ocupaţi cu tălmăcirea viselor, că vă zăpăciţi la cap. Just!
*
Un cunoscut al meu din tinereţe, îmi amintesc acum, a visat că soţia lui îl înşela cu un amic comun. Înainte de a da crezare visului, adică înainte de a crede că soţia îl înşală cu adevărat, omul a avut inspiraţia să întrebe cum să înţeleagă visul. Cineva l-a cercetat şi, în baza datelor aflate, i-a oferit următoarea interpretare: în vis s-a exprimat trăsătura ta de personalitate, tendinţa ta de a fi gelos. Nu soţia te înşală, ci tu te înşeli singur, din pricina geloziei, crezînd că soţia te înşală. Visul te-a anunţat că înlăuntrul tău mocneşte gelozia, te-a vestit asupra morbului tău interior. Nu pe soţie să o cerţi, ci pe tine să te vindeci de gelozie.
Aceasta e o interpretare cu care eu sunt parţial de acord. I-aş fi spus acelaşi lucru, ţinînd cont de nevoia de moment a omului, de frica şi furia lui, precum şi de nevoia lui de a avea o explicaţie liniştitoare. În plus, dacă ar fi dorit să aprofundeze visul, aş fi profitat de experienţa onirică pentru a-l ajuta să descopere şi alte date ale realităţii lui subiective. De exemplu, aş fi lansat provocarea: Cine crezi că e, de fapt, soţia din vis? L-aş fi încurajat, dacă ar fi fost clientul meu, să investigheze apariţia simbolică a "soţiei". Pentru că personajul din vis părut ca fiind soţia, nu e tocmai soţia reală ci, cum se întâmplă de obicei, prin acel personaj feminin dinlăuntrul visului se putea exprima, de exemplu, o trăsătură personală neconştientizată, neinvestigată, nefolosită pe care mintea visătorului o acoperea sub masca chipului soţiei. Sunt multe de spus şi de lucrat pe tărâmul viselor... Dar nu de către oricine, cum i se pare la prima vedere. Aşa că Părintele Cleopa face foarte bine când spune ce spune. Dar nu toate visele "sunt de la draci", totuşi...
*
Inconştientul este, după convingerea mea, acel văzduh lăuntric unde se întâlnesc multe soiuri de duhuri: duhul nostru care exprimă ceea ce trăim în viaţa conştientă, duhurile care ne păzesc, duhurile demonice etc. Se dau bătălii mari înlăuntrul nostru deoarece inconştientul este o poartă ca în filmele SF gen Star Trek, o poartă stelară, pe unde intră şi ies tot felul de personaje. De aceea e cu totul folositor să veghem aceste porţi cu singura armă redutabilă care să ne păzească de influenţe nocive: arma credinţei, arma rugăciunii şi toate celelalte oferite în dar de Biserică.
Noi nu putem intra în acest spaţiu secret de sub draperiile minţii conştiente, nu avem acces direct la dosul scenei, dar cred că e folositor să avem în vedere că întâmplările de după draperie depind mult de ceea ce facem noi pe scena conştientă a minţii noastre, sub luminile rampei. O viaţă de tâlhar are cu totul alte legături şi influenţe de la lumea din spatele draperiilor decât o viaţă curată, unde conştiinţa omului luptă cu bunăvoinţă să trăiască în mod cuviincios între oameni şi cu gândul la Dumnezeu.