Dragoş,

Părerea mea este că dezbatem un subiect extrem de sensibil, practic stablim noi norma unor Sfinte Taine. Nimeni nu poate îngrădi libertatea omului de a avea o relaţie unică şi tainică cu Hristos. Dar pentru că noi suntem căzuţi din Har, avem nevoie de un povăţuitor, de un duhovnic. Iar ceea ce duhovnicul binecuvântează devine "normă" pentru ucenic. Duhovnicul poate impune ucenicului un ritm, o normă, în funcţie de starea sufletească şi trupească a ucenicului. Hristos, la fiecare Sfintă Liturghie, ne cheamă, prin gura preotului, la masa Sa, iar noi, politicos, Îl refuzăm pentru că suntem nepregătiţi. Asta o facem ori cu ştiinţă, ori fără de ştiinţă care este de fapt scopul Sf. Liturghii.

Şi sunt pentru ideile părintelui Pruteanu pentru ele sunt în concordanţă cu ceea ce Sfinţii Părinţi au susţinut: deasa împărtăşanie şi nu norme şi idei împântenite. Nu există canon care să lege împărtăşania de spovedanie, asta nu înseamnă că ne putem împărtăşi oricând, ci doar cu binecuvântarea duhovnicului. Bineîneţeles, că unuia care este la început de drum îi este necesară o normă şi împărtăşania să fie legată de spovedanie, dar nu poţi cere, de exemplu, unui monah îmbunătăţit să urmeze aceeaşi "normă" sau unui preot să se spovedească de fiecare dată când slujeşte şi care normal se împărtăşeşte. În concluzie, BOR nu susţine "altceva", pentru că cei din BOR nu se spovedesc de fiecare dată înainte de a se împărtăşi.