[florin.oltean75]

Nu exista om care sa nu intampine probleme, sa nu fie muncit la un moment dat de angoasa.

Angoasa incepe sa apara atunci cand ni se pare ca suntem intr-o situatie fara iesire.

Toate variantele ipotetice par imposibile si inacceptabile.

Pot fi forme de angoasa mai usoare, altele mai grave.

Depinde cat de mult suntem expusi stimulilor care produc angoasa.

Prelungirea pendularii dureroase intre alternative 'dead end' poate conduce la cronicizarea angoasei - cu efecte grave psihice si fizice - senzatia de sfarseala, epuizare - "epava umana".

Angoasa se poate declansa de la orice fel de stimuli - fie simple nimicuri, sau situatii de risc mai complexe (sub aspect financiar, moral, penal...) - pentru ca aceasta realitate este periculoasa si inselatoare sub toate aspectele ei.

-----------------

Cel afectat de angoasa este ispitit sa creada ca nu exista nicio solutie.

O persoana credincioasa insa stie ca Dumnezeu este mult mai inteligent decat noi.

Ca poate gasi cu usurinta solutii pentru noi astfel incat sa iesim din aceasta intunecime chinuitoare.

Cel care se roaga deja il are pe Dumnezeu in inima sa. In inima gandirii sale.
Tot ce trebuie sa faca este sa-L lase pe Dumnezeu sa gandeasca solutia.

Mintea Lui Dumnezeu preia gandirea noastra.

Mintea noastra se face tacuta si doar iL insoteste.

Contextul dilematic nu mai este privit de mintea noastra care incearca sa gaseasca febrila o solutie, ci de mintea Lui Dumnezeu.

Gandeste El pentru noi intreaga situatie.

Mintea noastra este mica in mintea Lui Dumnezeu care preia functia de comanda-control.

Izbavitorul doreste sa ne lumineze toate intunecimile noastre launtrice, sa le biruie cu mare putere.


Dumnezeu este cel care negresit gaseste solutia si tot El este si cel care se roaga pentru noi.

Ne degreveaza de absolut toate muncile.

Noi doar iL contemplam in actiune.