asha avetzi voi impresia ca animalele sunt bune, iubitoare, frumoase shi prietenoase.
Va inshelatzi amarnic, nimic nu poate fi mai perfid decat o canida. Cainii devin credincioshi in aparentza fiindca shtiu sa pacaleasca perfect pe stapanii lor, ei pentru ochii stapanilor shtiu practica toate pentru a le intra in voie shi in placerea lor. Dar toata faptura este plina de duhurile cele rele shi cele spurcate. Cainele n-are smerenie, nici un animal nu cunoashte smerenia, ci ei se smeresc fiindca ei sunt conshtientzi de puterea omului, de capacitatea lui cea rea de a le veni de hac animalelor daca nu asculta, shi atunci n-au ce sa faca, devin docile pentru ca duhul lor intzelept, de animal intzelept, le spune ca este cea mai buna cale de urmat, ca ele asculta perfect de duhul/invatzatura care le calauzeshte.
Chiar shi in lumea plantelor deshi par atat de frumoase este shi ea plina de duhul de viatza plin de intzelepciuni shi rautatzi caci nu se lasa plantele unele la altele shi mananca shi cotropesc shi ele fara mila tot ce prind.
Shi asa mai departe, in lumea microcosmosului sau macrocosmosului este plin de astfele de duhuri/invatzaturi/intzelepciuni care fac sa mearga lucrurile in tot felul de directzii.
sturbupetrishor,
da-da, sa ma ierte Dumnezeu..... chiar daca nu tzi-a placut ce am scris, iar multzumirile asha cum zici, e catastrofal "zambetul" lor hieroshimic.
Reintorcandu-ma la caine, ca shi eu am la parintzi, 3 caini, mici, de curte, dar mai intra shi prin casa, fiecare e diferit in felul lui deshi sunt canide shi sunt inrudite intre ele. canida bunica este cea mai latratoare shi geloasa, vrea sa-i puna la punct pe fiecare din ceilaltzi doi, fica ei shi nepotul ei. Are in ea o viclenie shi o parshivitate incat mereu vrea sa fie ea in centrul atentziei, sa manance shi ea tot ce bagi tu in guritza, shi sa latre mereu foarte puternic la cele mai mici zgomote ca sa dea impresia ca nu sta degeaba, ca lucreaza shi ca-shi face datoria. E plina de parshivitate, shi chiar se apuca sa tremure din senin dand dovada ca eu ar urma s-o bat, aratandu-mi o falsa frica, eu n-am nici o intentzie sa-i fac rau in momentele alea. Fica ei, in schimb este mult mai sincera, fara viclenie, ea vine mereu sa se faca iubita, ii e foarte frica de fulgere shi tunete ascunzandu-se in cele mai pazite locuri, nu este bagareatza shi nesimtzita ca masa ci izhi shtie locul ei, la picioare, sau acolo unde ai trimis-o, ca masa se suie shi se pune acolo unde e mai curat sau acolo unde nu ai vrea sa se asheze nimeni. Deci fica asta e asha de fricoasa shi smerita ca nu ar greshi in ruptul capului, iar cand gresheshte ii e foarte frica shi simte ca a greshit shi fuge din fatza ta shi se ascunde de frica, dar are o problema cu poftele, ca cum simte un miros de ceva vine repede shi te miroase ca tu ce mananci, shi latra mereu in semn de chemare sa-i dai de mancare, ca i se face foame shi ii trebuie. Puiul ei, adica cel mai tanar dintre canide, este pasionat de filaj, shi sta toata ziua shi tzine in urmarire de pe scari strada care se vede prin fereastra. Nu-l potzi urni de acolo cu nici un chip, fileaza fara sa latre ci doar surprinde orice mishcare de om sau animal ce se desfashoara in strada. E foarte mititel, chiar daca e matur, e mai mic ca shi tatas-o shi masa, ca asha m-am rugat la Dumnezeu sa-mi dea un caine mai mic, pe vremuri, shi de aia e ala asha de mic. Shi sa vedetzi obicei, de fiecare data cand se intampla ceva afara, o luau la fuga canida bunica cu fica ei sa vada ce se intampla shi sa latre, adica sa arate la totzi cum ishi fac ele datoria, shi ala micu fiindca era prea mic shi pana ajungea el afara se termina problema, atunci ca sa fie shi el la timp la locul cu pricina, a prins obiceiul de a o mushca pe masa de coada ca sa-l tarasca mai repede shi pe el, ca avand piciorushe mai mici nu avea aceiashi viteza, shi uite ca asha a invatzat sa nu ratez latratul respectiv catre un musafir nepoftit.
Deci e clar ca in cele 3 canide lucreaza un duh/invatzatura care nu e credincios sau bun asha cum ne place noua sa vedem, sunt ca shi nishte copilashi, e adevarat, dar fiecare e mai mult sau mai putzin inradacinat de tot felul de patimi shi viclenii cu care ne prostesc pe noi shi ni se lipesc de suflet. Am mai avut un caine, tata lui fica bunicii canide, ala era un fost caine de ciobani ce avea in el atata ascultare, nu ca shi cainii dresatzi ci shtia ce este de facut shi era atat de simtzit ca nu intra niciodata in casa, shi statea afara din curte shi nu latra nicodata decat foarte rar la cazuri extreme, pazind casa de pe strada, de la intersectzie. Era frica sa fie mangaiat, shi fugea din calea ta sa nu cumva sa-l batzi, dar te iubea de la distantza, shi arata mereu o asha mare bucurie de cum te vedea ca ajungi acasa. Dar era tot canida vicleana shi el.
|