Are dreptate Eliade cand spune ce spune, ca sinceritatea ta e interpretata in functie de asteptarile celuilalt. Dar eu cred ca noi nu trebuie sa ne punem problema "ce crede celalalt", ci mai repede "ce cred eu", sunt sau nu sincer. Si daca am putea, chiar putem sa ne intrebam "Dumnezeu, Care vede tot si stie tot ce sunt eu si cum sunt eu, m-ar considera sincer?".
Mi se pare important ca tu sa simti ca esti intr-adevar sincer si, chiar daca ai putea sa maltratezi adevarul ca sa-i pare celuilalt mai credibil, tu sa pastrezi calea adevarului si a sinceritatii. Si sa nu te intereseze ce crede celalalt. Astfel te simti eliberat, curat, sincer. Si atunci mai faci un pas spre asemanarea cu Dumnezeu. :)
|