"Corespondentul grecesc al cuvantului fatarnic este hypokries adica "ipocrit". Initial, "ipocrit" nu insemna nicidecum fatarnic ori prefacut. La vechii greci sensul fundamental al cuvantului hypokrites era cel care raspunde, adica cel care avea menirea de a explica oracolele sau visurile. Un alt sens era acela de orator foarte talentat, ca in cazul arhicunoscutului Demonstene. Tot un ipocrit mai era denumit si recitatorul de poezii sau declamatorul de versuri, intr-o vreme in care nu circulau cartile, iar oamenii se cultivau si prin frecventarea teatrelor in aer liber.
Sensul peiorativ al cuvantului il avem prin intermediul Septuagintei (traducerea greaca a Bibliei sec. II i.H.), care l-a redat prin anoma adica nelegiuire, incat ipocrit a capatat sensul a ceva rau, prin definitie, ceva nelegiuit, lipsit de Dumnezeu. Ipocrit este deci definit omul care probeaza rautate impotriva bunei randuieli, a ordinii si a legii."
|