În prealabil postat de Mihnea Dragomir

Nici talcuirea Scripturii, nici opera Sinoadelor, nici liturgica nu putem spune ca s-au incheiat pe la 800, in alt an sau vreodata. Ceea ce s-a incheiat odata cu moartea Sf Ap Ioan a fost Revelatia Generala. Asta nu inseamna ca nu sunt posibile revelatii particulare, altfel spus comunicari punctuale, cu caracter de obicei evenimential ori de cult, de la Dumnezeu la oameni. Aceste revelatii particulare trebuie sa aiba cautiunea Bisericii, care le examineaza mai intai. Si primul aspect examinat este ca ele sa nu contrazica Revelatia Generala, fiindca ar fi de neimaginat ca Dumnezeu sa se contrazica singur, un asemnea lucru marcand inautenticitatea pretinsei revelatii.

Spre exemplu, cultul Sfintei Cruci este in urma unei revelatii particulare. Putem spune ca Apostolii au cunoscut importanta si semnificatia Crucii, dar nici pe departe cultul ei nu a avut in Biserica Primara ponderea pe care o are acum. Si nu ar fi avut aceasta pondere daca Dumnezeu nu ar fi indicat-o oamenilor, prin revelatie particulara ulterioara, care face parte din Sfanta Traditie.

Ar fi irespirabila atmosfera dintr-o "Biserica-muzeu", in care Traditia ar fi osificata. Traditia este vie, termenul are legatura cu comertul. Transmitem ceea ce am primit. Din Traditie (Predanie) fac parte nu numai hotararile dogmatice ale Bisericii, ci si tot felul de detalii, precum faptul ca Sf Fecioara a nascut fara dureri, ca Domnul nostru a primit 120 de lovituri de bici, ca avea barba si plete, ca parintii Sfintei Fecioare se numeau Ioachim si Ana si tot felul de alte lucruri pe care nu le gasim in Evangheliile Canonice (desi pe unele le gasim in Apocrife, care contin o parte de adevar). Tot din Traditie mai fac parte si lucruri intamplate DUPA perioada apostolica, precum descoperirea miraculoasa a Sfintei Cruci de catre Sf Elena si inca multe, multe altele. "Ceea ce a fost crezut tot timpul, de catre toti, din tot locul" suna o definitie a Sf Augustin.