Si cam ce „nu e chiar asa draga doamna”? Ce anume din ce am scris eu nu e chiar „asa”? Ce e gresit din ce am scris?
Stiu ca nu ne cer
compasiunea si
nici nu si-o doresc, de fapt... Dar ce ar fi sa le-o dam?
In ce priveste
fraternitatea, pe care ei
si-o doresc si ne-o cer, trebuie sa
le-o refuzam. Nu fraternizam cu pacatul, NU FACEM CAUZA COMUNA CU EI.
Imi pare ca ce am scris eu nu ati citit cu atentie, nu-i nimic.
Uite, in pag. 1 a acestui fir de discutii (thread cum ar veni in engleza
), cristiboss56 a citat ceva DEOSEBIT. Va rog, insist chiar, din simpatie pentru dumneavoastra
sa cititi. ( imi plac emoticoanele teribil
)
Un fragment:
„Cum e oare ca bărbat să te fardezi, să porți mărgele, cercei și perucă, să te îmbraci în fustiță scurtă și să apari cu picioarele epilate la vedere?! Cum e să ajungi să nu mai tresari la apariția unei gingașe fete? Cum e oare să ai o mamă acasă care, sărmana, se tot întreabă unde a greșit de are băiatul gay, de la ce i se trage așa necaz? Cum e să știi că nu vei putea avea un copil al tău, sânge din sângele tău? Cum e să deschizi Scriptura și să vezi cum ceartă aspru Domnul faptele tale din dormitor, dând pilda nelegiuiților din viitor?
În oamenii aceștia schilodiți sufletește dăm noi cu pietre, pe ei îi huiduim? La ei sărim cu pietre și bâte ca parabolanii din vechime sau ca frații noștri sârbi care și ei au avut aceeași atitudine fată de homosexuali?! Cine s-a vindecat vreodată astfel? Bâta nu vindecă! Din nefericire, nu ne doare rana lor, suntem înverșunați, iar pe unii chiar i-am auzit spunând că și-ar dori să-i vadă în iad arzând.
Iată că Dumnezeu îngăduie ca păcatul acesta să stăruie în popor. Poate pentru ca cei ce sunt ai Lui să se vădească, poate pentru că ispita trebuie să vină, căci „dacă ridici ispita, nimeni nu se va putea mântui” (Pateric).
Ce atitudine creștină putem adopta față de homosexuali?
Dacă ne doare starea de păcat a fratelui - căci cine poate spune că n-a venit Hristos și pentru homosexuali? - să ne rugăm, să căutăm cu vorbă bună și cuvânt așezat să-L mărturisim pe Hristos. Sunt convins că unii dintre homosexuali, din cei ce nu-s întru totul convinși că acela-i drumul pe care ei trebuie să meargă, s-ar apropia mai mult de biserică dacă cineva ar avea răbdare cu ei. Amenințările cu iadul, afurisania, anatema nu folosesc la nimic... E necesar să avem conștiința că orice homosexual poate da într-o bună zi mărturia paulină: Mulțumesc Celui ce m-a întărit, lui Hristos Iisus, Domnul nostru, ca m-a socotit credincios și m-a pus să-I slujesc, pe mine, care mai înainte huleam, prigoneam și batjocoream. Totuși am fost miluit, căci în necredința mea, am lucrat din neștiință. Și a prisosit foarte harul Domnului nostru, împreună cu credința și cu dragostea cea întru Hristos Iisus (I Timotei 10, 12-14) .
În vremea Gay-Fest-ului, mi s-a părut inspirată organizarea unui marș pașnic „Pro-familie”, un marș organizat cu binecuvântare, în tăcere, în rugăciune.
„Stăpâne Doamne, Cel ce ai făcut pe om după chipul și asemănarea Ta și i-ai dat putința de a dobândi viața de veci; după aceea căzând prin păcat, nu l-ai trecut cu vederea, ci ai rânduit mântuire lumii prin întruparea Hristosului Tău; „Însuți, Stăpâne, izbăvește prin rugăciunile Sfintei Tale Biserici, pe cei căzuți în păcatul împotriva firii; deschide-le ochii gândului ca să strălucească în ei lumina Evangheliei Tale, însoțește viața lor cu înger de lumină și izbăvește-i de toată bântuiala potrivnicului, de întâmpinarea celui viclean, de demonul cel de amiază și de relele năluciri. Că Tu ești Dumnezeul milei și al îndurărilor și Ție slavă-Ți înălțăm. Tatălui și Fiului și Sfântului Duh, acum și pururea și în vecii, vecilor, Amin!”
(Laurențiu Dumitru, Tinerii între cer și pământ, Ed. Egumenița, Galați, 2008, pp. 41-49)