[Mena59]

În prealabil postat de Yasmina

Problema nu este chiar asa draga doamna!
Ei sunt pe departe de a dori compasiunea si fraternitatea noastra.
Ei doresc sa legisleze pacatul,doresc sa schimbe traditia"invechita"a bisericii.
Homosexualii din occident tarasc preoti prin scandaluri media si prin tribunal pt motivul ca acei preoti le-au refuzat Sangele si Trupul Domnului stiind ca sunt homosexuali.
Tocmai ca ei nu sunt pacatosi retrasi si demni de mila,sunt din ce in ce mai agresivi si pun cat mai multa presiune pe aceste drepturi facand din pacatul lor un motiv de trufie prostesc.
Eu nu-I ocolesc dar au inceput sa apara ca ciupercile dupa ploaie pe la toate canalele si emisiunile si cat ii vad ca se imbratiseaza,ating si saruta in public imi vine sa vomit si trebuie sa schimb. Vorba aia rar vezi o pereche hetero care mai face asta in public,fiind o eticheta a bunului simt sa nu-ti desfasori impulsurile sexuale prin restaurant,magazine etc
Nu am nimic cu ei personal,am un caz la serviciu si nu il ocolesc ci il tratez ca pe un om normal dar daca s-ar expune in situatii indecente in fata mea I-as trage atentia sa nu forteze nota!
Culmea este ca acest caz la serviciu ,este bisexual! Adica unde este problema de sanatate aici?
Vad ca doreste experiente si cu unii si cu altii! In fine,iar imi aduc aminte ca nu este de datoria mea sa judec numai ca nici nu-mi doresc sa-mi folosesc capul numai ca sa nu-mi ploua in gat!
Eu nu cred ca sunt bolnavi,cred ca sunt personae extrem de nonconformiste care nu pot trai in ascultare si care forteaza normele.
Este un trend,mai ales.

Sa le fie de bine,p emine nu ma deranjeaza decat cand preseaza bisericile sa le acorde binecuvantare la nunta si la impartasanie;dar curvarii de rand,furaciosii,betivii si tarfele de ce sa nu ceara si ei aceleasi drepturi si recunoasteri la pacat???

Si cam ce „nu e chiar asa draga doamna”? Ce anume din ce am scris eu nu e chiar „asa”? Ce e gresit din ce am scris?

Stiu ca nu ne cer compasiunea si nici nu si-o doresc, de fapt... Dar ce ar fi sa le-o dam?
In ce priveste fraternitatea, pe care ei si-o doresc si ne-o cer, trebuie sa le-o refuzam. Nu fraternizam cu pacatul, NU FACEM CAUZA COMUNA CU EI.

Imi pare ca ce am scris eu nu ati citit cu atentie, nu-i nimic.
Uite, in pag. 1 a acestui fir de discutii (thread cum ar veni in engleza), cristiboss56 a citat ceva DEOSEBIT. Va rog, insist chiar, din simpatie pentru dumneavoastra sa cititi. ( imi plac emoticoanele teribil )

Un fragment:
„Cum e oare ca bărbat să te fardezi, să porţi mărgele, cercei şi perucă, să te îmbraci în fustiţă scurtă şi să apari cu picioarele epilate la vedere?! Cum e să ajungi să nu mai tresari la apariţia unei gingaşe fete? Cum e oare să ai o mamă acasă care, sărmana, se tot întreabă unde a greşit de are băiatul gay, de la ce i se trage aşa necaz? Cum e să ştii că nu vei putea avea un copil al tău, sânge din sângele tău? Cum e să deschizi Scriptura şi să vezi cum ceartă aspru Domnul faptele tale din dormitor, dând pilda nelegiuiţilor din viitor?
În oamenii aceştia schilodiţi sufleteşte dăm noi cu pietre, pe ei îi huiduim? La ei sărim cu pietre şi bâte ca parabolanii din vechime sau ca fraţii noştri sârbi care şi ei au avut aceeaşi atitudine fată de homosexuali?! Cine s-a vindecat vreodată astfel? Bâta nu vindecă! Din nefericire, nu ne doare rana lor, suntem înverşunaţi, iar pe unii chiar i-am auzit spunând că şi-ar dori să-i vadă în iad arzând.
Iată că Dumnezeu îngăduie ca păcatul acesta să stăruie în popor. Poate pentru ca cei ce sunt ai Lui să se vădească, poate pentru că ispita trebuie să vină, căci „dacă ridici ispita, nimeni nu se va putea mântui” (Pateric).
Ce atitudine creștină putem adopta față de homosexuali?
Dacă ne doare starea de păcat a fratelui - căci cine poate spune că n-a venit Hristos şi pentru homosexuali? - să ne rugăm, să căutăm cu vorbă bună şi cuvânt aşezat să-L mărturisim pe Hristos. Sunt convins că unii dintre homosexuali, din cei ce nu-s întru totul convinşi că acela-i drumul pe care ei trebuie să meargă, s-ar apropia mai mult de biserică dacă cineva ar avea răbdare cu ei. Ameninţările cu iadul, afurisania, anatema nu folosesc la nimic... E necesar să avem conştiinţa că orice homosexual poate da într-o bună zi mărturia paulină: Mulţumesc Celui ce m-a întărit, lui Hristos Iisus, Domnul nostru, ca m-a socotit credincios şi m-a pus să-I slujesc, pe mine, care mai înainte huleam, prigoneam şi batjocoream. Totuşi am fost miluit, căci în necredinţa mea, am lucrat din neştiinţă. Şi a prisosit foarte harul Domnului nostru, împreună cu credinţa şi cu dragostea cea întru Hristos Iisus (I Timotei 10, 12-14) .
În vremea Gay-Fest-ului, mi s-a părut inspirată organizarea unui marş paşnic „Pro-familie”, un marş organizat cu binecuvântare, în tăcere, în rugăciune.
„Stăpâne Doamne, Cel ce ai făcut pe om după chipul şi asemănarea Ta şi i-ai dat putinţa de a dobândi viaţa de veci; după aceea căzând prin păcat, nu l-ai trecut cu vederea, ci ai rânduit mântuire lumii prin întruparea Hristosului Tău; „Însuţi, Stăpâne, izbăveşte prin rugăciunile Sfintei Tale Biserici, pe cei căzuţi în păcatul împotriva firii; deschide-le ochii gândului ca să strălucească în ei lumina Evangheliei Tale, însoţeşte viaţa lor cu înger de lumină şi izbăveşte-i de toată bântuiala potrivnicului, de întâmpinarea celui viclean, de demonul cel de amiază şi de relele năluciri. Că Tu eşti Dumnezeul milei şi al îndurărilor şi Ţie slavă-Ți înălţăm. Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh, acum şi pururea şi în vecii, vecilor, Amin!”

(Laurențiu Dumitru, Tinerii între cer și pământ, Ed. Egumenița, Galați, 2008, pp. 41-49)