[Mihailc]

În prealabil postat de florin.oltean75

Nu mai este nici un "dupa" si nici "inainte" - caci omul vechi moare.

Iar omul vesnic, in adancul sau, este fara miscare.

Desi stralucitor la aratare, limpede si linistit inlauntru.

Asta în schemele teoretice orientale.

Dacă vorbim de realitate, Hristos e de altă părere:

"Când duhul cel necurat iese din om, umblă prin locuri fără apă, căutând odihnă, şi, negăsind, zice: Mă voi întoarce la casa mea, de unde am ieşit.
Şi, venind, o află măturată şi împodobită. Atunci merge şi ia cu el alte şapte duhuri mai rele decât el şi, intrând, locuieşte acolo; şi se fac cele de pe urmă ale omului aceluia mai rele decât cele dintâi." (Luca 11: 24-26)

În spiritualitatea creştină, patimile sunt ale omului, dar la întreţinerea şi consolidarea lor trudesc draci specializaţi care "locuiesc" persoana în moduri diferite, după specificul fiecărei boli duhovniceşti în parte.

Asceza negativă, recomandată şi practicată de majoritatea religiilor, nu doar că nu rezolvă problema patimii, dar face loc unei pleiade de patimi şi mai rele dacă "anihilarea" nu e urmată îndeaproape de însănătoşirea virtuţii bolnave, adică a patimii.

De aceea asceza negativă în momentul când anihilează presupusa cauză a patimii, distruge de fapt şi virtutea care ar trebui recuperată. Casa sufletului rămâne aparent curată şi împodobită, dar goală, numai bună să ofere locuinţă unei legiuni de draci încă şi mai competenţi în contaminarea malefică a altor virtuţi imature şi în degradarea acestora în patimi.

Asceza creştină autentică transfigurează nu anihilează, vindecă fiinţa nu o amputează, salvează (mântuie) nu distruge, nu este doar rezultatul lucrării solitare a individului cu sine, ci o lucrare a Duhului Sfânt în sinergie cu libertatea persoanei care "îşi vine în fire".