[catalois]

Nu cred ca exista poezie crestina ci, doar, versuri si rime crestinesti.

In ce ma priveste, poezia crestina este facuta de poeti munciti de crestinism si de diavol in aceeasi masura, care vad, prin har, adevaruri partiale ale Lui, sau ale lui, reusind sa le exprime intr-un fel impresionant, deosebit de exprimarea cotidiana.
Poezia necrestina este cea care se refera la subiecte care apartin mai mult lui decat Lui, sau care se pretinde de partea LUI dar este de partea lui.

Singura poezie crestina pe care o percep ca atare, este Noul Testament. Cel mai poet dintre toti este Dumnezeu, care ni s-a adresat in unicul mod posibil capacitatii noastre de a intelege Adevarul: poezia, exprimarea eliptica, data ''cu manta'', care sa te puna pe ganduri si sa te faca sensibil si la alte realitati decat cea contingenta.

Iata doua mostre, care imi plac ( of Doamne ) foarte mult:

1. Rilke, Toamna

Cad frunze.
Cad de departe,
Parca,
S-ar vesteji in ceruri
Gradini indepartate.

Cu gesturi de negare cad,
Mereu.

Si cade-n nopti adanci Pamantul, greu,
De langa stele in singuratate.

Noi toti cadem:
Mana de colo cade
Si altele
Si toate,
Rand pe rand...

Dar, este unul
Care tine-n mana,
Caderea asta.

Nesfarsit de bland.

2. Eminescu, Rugaciune

Crăiasă alegându-te
Îngenunchem rugându-te,
Înalță-ne, ne mântuie
Din valul ce ne bântuie:
Fii scut de întărire
Și zid de mântuire,
Privirea-ți adorată
Asupră-ne coboară,
O, maică prea curată,
Și pururea fecioară,
Marie!

Noi, ce din mila sfântului
Umbră facem pământului,
Rugămu-ne-ndurărilor,
Luceafărului mărilor;
Ascultă-a noastre plângeri,
Regină peste îngeri,
Din neguri te arată,
Lumină dulce clară,
O, maică prea curată
Și pururea fecioară,
Marie!

Luati de comparati cu Evanghelia sau cu Apocalipsa... sau cu Filocaliile.. sau cu predicile de la sfarsitul slujbelor de Duminica!