Citat:
În prealabil postat de Mosh-Neagu
De multe ori ma gandesc la acel moment! Iar acolo a fost doar "o farama din dumnezeire". Cat despre "De El sa ascultati!" uneori suntem pusi intr-o situatie foarte confuza privind imaginea lui Iisus (ca despre imagine, vorbim, nu?) Cei ce au stat atat de mult in preajma Lui... nu-L recunosc. Maria Magdalena vorbeste cu El, dar Il confunda cu gradinarul. Apostolii merg mult pe cale cu El pe drumul spre Emaos, dar... nu-L recunosc... Ce sa intelegem din asta? I-a orbit Dumnezeu, ori nu trebuie sa ne fixam pe o imagine anume, intrucat El poate fi ORICINE, adica aproapele nostru ("binecuvantat cel ce vine intru numele Domnului!")?
|
Ar mai fi un episod in care Toma nu credea ca Hristos a vizitat pe apostoli dupa inviere. Iar cand Domnul apare din nou,si ii spune sa isi puna mana in ranile sale, apostolul nu o mai face,si cade in genunchi, pentru ca crede .
De aici se vede ca credinta e mai mare decat vederea si atingerea,ceea ce subliniaza si Domnul: "Fericiti cei ce nu au vazut si au crezut"
Credinta e o vedere interioara ,care poate vedea cele ce ochiului si imaginatiei nu ii sunt accesibile .