Citat:
Scrierea sfantului Ioan e valoroasa pentru minte ,caci da niste dogme,care desi nu le prea intelegem pina la ultima consecinta,totusi recunoastem ca sunt adevarate,ca e tot ce se poate sti despre Dumnezeu.
Dar aceste dogme nu tin locul vederii simple a lui Dumnezeu,care numai prin aratarea Cuvantului intrupat a fost posibila. Pe Domnul intrupat ,pana si copii din Israel l-au recunoscut si ii aduceau lauda.
Vezi ca pina si sfantul incepe cu aceasta precizare ,luata de la apostol :
"Pe Dumnezeu nimeni nu L-a văzut vreodată; Fiul, Unul-Născut, care este în sânurile Tatălui, acela L-a făcut cunoscut. Prin urmare, Dumnezeirea este inefabilă si incomprehensibilă, căci nimeni nu cunoaște pe Tatăl afară de Fiul si nici pe Fiul afară de Tatăl. "
Asa cred ca trebuie inteleasa postarea lui Sophia,dorinta dupa Dumnezeu cel vazut, nu dupa cel gandit.
Dumnezeu cel gandit nu poate inlocui bucuria simpla a vederii lui Dumnezeu cel vazut prin intrupare .
Doar daca cineva ajunge sa il inteleaga pe sf Ioan Damaschin se poate bucura in aceiasi masura de Dumnezeu cel intrupat ca si de cel gandit .Dar cati pot intelege cu adevarat aceea scriere grea ?
Iar daca cineva a inteles-o sa o spuna si sa o explice. Altfel este ca un copil mai mare si mai rautacios , care vrea sa strice bucuria altui copil mai mic si mai nestiutor .
Eu nu pot accepta si intelege superioritatea nedovedita prin fapte.
Daca cineva intelege mai mult ,sa nu se exprime superior fata de aproapele,fara insa a spune ceva din intelegerea aceea superioara a lui, ci sa incerce sa explice cu lux de amanunte,si astfel superioritatea sa va fi recunoscuta
Caci cel mai mare dintre voi trebuie sa fie sluga voastra ,iar a sluji nestiintei aproapelui, inseamna de fapt a iti arata puterea
|
“Doar daca cineva ajunge sa il inteleaga pe sf Ioan Damaschin se poate bucura in aceiasi masura de Dumnezeu cel intrupat ca si de cel gandit .”
Excelenta observatie Iustin!
Aceasta este ultima expresie a maturitatii, a devenirii omului intru Dumnezeu.
Ca ceea ce este vazut este una si aceeasi cu ceea ce este nevazut.
Este usor de exprimat, dificil de inteles, si multa nevointa duhovniceasca pana la aceasta vedere directa.
Revelarea incogniscibilitatii Lui Dumnezeu nu este facuta pentru a dezarma in fata Adancului dumnezeirii, ci pentru a arata omului calea profunda de unire cu cel ce Este.
Incogniscibilitatea Lui Dumnezeu este in fapt o cognitie suprafireasca, profunda, neintinata de nicio atingere a ochiului, de niciun ecou al simtirii trupesti, indiferent de forma de intiparire.
Sofia are dreptate. Oamenii au capacitati si inclinatii diferite. Icoanele mintii care apar in vremea cugetarii sau rugaciunii sunt diferite de la persoana la persoana. Diferite si functie de treapta duhovniceasca.
Este firesc sa ne hranim cu ele, sa ne incalzim cu ele, sa respiram in ele.
Prin functia lor sunt virtuoase, produc luminare, multa usurare, aprind in inima flacara afectiunii.
Insa la un moment dat, trebuie sa intelegem, ca de la mancare usoara trebuie sa trecem si la hrana tare. Altfel, constitutia noastra interioara va fi fragila. Cresterea noastra se va opri la jumatate.
In cele din urma mintea trebuie dezlegata de toate coliziunile, strategiile ei formale, de diferitele interactiuni si convorbiri cu nalucirile dinlauntrul ei.
Trebuie sa intre in “Pamant Sfant”. In deplina puritate. Starea virginala care cu adevarat ne naste din nou, in chip minunat.
Acesta este sensul adanc al Fecioarei care naste Fiu de Dumnezeu.
Dumnezeu nu se doreste cunoscut doar prin Aratare, prin Cheag Material, ci mai ales asa cum este El intru Adevar.